Valea Streiului este unul dintre spațiile în care istoria Hunedoarei se citește în mai multe straturi. Râul, satele, drumurile vechi, terasele locuite din preistorie, izvoarele termale, bisericile medievale și urmele industriei moderne au format, de-a lungul timpului, un culoar de legătură între Țara Hațegului, zona Devei și Valea Mureșului.
Streiul izvorăște din Munții Șureanu, în zona de confluență a brațelor Pârâul Cald și Pârâul Rovinei, și se varsă în Mureș la Simeria, după un traseu de aproximativ 90 de kilometri. Pe cursul lui sau în apropierea lui se află localități precum Baru, Pui, Subcetate, Bretea Română, Bretea Streiului, Ruși, Strei, Streisângeorgiu, Batiz, Băcia și Simeria.
Pe culmile dintre Valea Streiului și Ținutul Orăștiei se află și Mănăstirea Măgura, din comuna Mărtinești. Așezământul este mai nou, ridicat după 2011, dar poziția lui îl leagă de un peisaj istoric mai vechi, aflat între Valea Mureșului, Orăștie și dealurile apropiate de Strei.
Mănăstirea are hramul „Schimbarea la Față” și a devenit un reper spiritual local. De pe înălțimile din jur se deschid priveliști spre Valea Mureșului și Valea Streiului, iar apropierea de Măgura Călanului leagă locul de o zonă cu vechi semnificații arheologice.
Urme vechi de locuire
Locuirea Văii Streiului este mult mai veche decât primele mențiuni documentare ale satelor. În zona dealului Măgura și în așezările apropiate au fost descoperite urme preistorice, fragmente ceramice, obiecte din piatră, topoare, brățări de bronz și alte materiale care indică folosirea locului în epoci diferite.
Terasele râului și dealurile din apropiere au oferit condiții bune pentru locuire. În mai multe puncte din zona Bretea Română, Bățălar, Gânțaga, Vâlcele sau Bretea Streiului au fost semnalate materiale aparținând culturilor Coțofeni și Wietenberg.
În Antichitate, Valea Streiului a fost legată atât de lumea dacică, cât și de organizarea romană a provinciei Dacia. Râul Strei a fost identificat de unii istorici cu anticul Sargeția, nume cunoscut din relatarea lui Dio Cassius despre ascunderea comorilor lui Decebal.
După cucerirea romană, zona a intrat în sistemul de drumuri și așezări al provinciei. Un reper esențial a fost Aquae, stațiunea termală romană aflată pe traseul marelui drum imperial dintre Sarmizegetusa romană și Apulum. Izvoarele termale, poziția geografică și circulația de pe drumul roman au făcut din acest loc un punct important al Văii Streiului.
Prezența romană este susținută de numeroase descoperiri: cărămizi, ceramică, zidării, coloane, capiteluri, sculpturi în piatră, inscripții și monede. Inscripția „Genio Pagi Aquaensis”, găsită în altarul bisericii medievale din Streisângeorgiu, este una dintre mărturiile importante pentru existența pagus-ului Aquaensis.
Bazinul numit „Lingura romană” a fost menționat în lucrări istorice și arheologice, iar stațiunea a fost invocată de-a lungul timpului ca unul dintre cele mai vechi puncte balneare din zona Hunedoarei. După 1990, au existat mai multe încercări de valorificare, însă monumentul nu a beneficiat de o restaurare amplă.
Monede histriene în Valea Streiului
Un episod aparte din perioada preromană a zonei îl reprezintă descoperirea, în anul 2002, a unui mic depozit de monede histriene de bronz. Lotul era format din 11 piese. Zece aparțineau tipului Apollo / acvilă pe delfin, faza târzie, iar una era de tip Apollo pe omphalos.
Depozitul a fost pus în legătură cu perioada lui Burebista și cu circulația monedelor grecești în spațiul dacic. Autorii studiului dedicat descoperirii au menționat analogii cu piese de la Costești, Piatra Roșie, Oarța de Sus, Apulum, Berghin și Ormeniș. Monede histriene și mesambriene au fost găsite și în cetățile dacice din Munții Orăștiei.
Suma nu era mare, dar importanța istorică a descoperirii ține de context.
Depozitul ar fi putut aparține unui luptător dac participant la acțiunile militare din zona cetăților grecești de pe țărmul vestic al Mării Negre. Prezența unei singure monede de tip Apollo pe omphalos a fost interpretată ca indiciu că acest tip monetar era încă rar sau se afla la începutul emiterii sale.
Sculptură romană și monumente funerare
Valea Sângeorgiului a oferit alte descoperiri importante pentru cunoașterea epocii romane. În toamna anului 1966, în timpul unor cercetări arheologice, au fost identificați doi lei funerari romani sculptați în calcar. Piesele au fost aduse cu mai multe decenii înainte într-o gospodărie din sat.
Primul leu este bine conservat. Animalul este reprezentat culcat pe o bază, cu laba stângă așezată pe capul unui bovideu. Capul, gura deschisă și coama redată cu atenție indică o execuție îngrijită. Al doilea leu este incomplet, dar materialul și stilul sugerează că cele două sculpturi ar fi putut proveni din același ansamblu funerar.
În arta romană, leul funerar era asociat cu forța, paza și protecția simbolică a mormântului.
Descoperirile din Valea Sângeorgiului se înscriu în patrimoniul provincial al Daciei romane.
Tot în acest cadru se înscrie și relieful votiv reprezentând-o pe zeița Diana, descoperit la Streisângeorgiu. Piesa oferă informații despre practicile religioase din provincia Dacia și despre prezența cultelor romane în așezările de pe Valea Streiului.
Un reper important pentru perioada dacică este mormântul tumular descoperit la Streisângeorgiu în anii 1975–1976, în timpul unor cercetări arheologice dedicate unei necropole medievale. Complexul a fost interpretat inițial ca mormânt roman, dar analiza inventarului funerar a dus ulterior la reîncadrarea lui în a doua vârstă a fierului. Mormântul aparține tipului tumular cu incinerație.
Prezența a trei zăbale, de dimensiuni diferite, a fost interpretată ca indiciu al sacrificării mai multor cai în cadrul ritualului funerar. Asocierea armelor cu piesele de harnașament sugerează că persoana îngropată era probabil un războinic călare, aparținând unei elite militare locale.
Pe baza pieselor descoperite, mormântul a fost datat în secolul I î.Hr., perioadă legată de consolidarea politică și militară a lumii dacice și de epoca lui Burebista.
Satele medievale de pe Strei
În Evul Mediu, Valea Streiului a fost un spațiu de sate, cnezi, domenii nobiliare și biserici de piatră. Multe localități apar în documente începând cu secolele XIV-XV, deși existența lor poate fi mai veche decât primele mențiuni păstrate.
Bretea Streiului este atestată în anul 1332, în socotelile dijmei papale. Ocolișu Mare apare în 1337, Gânțaga în 1410, Măceu în 1446, iar Bățălar, Covragiu, Plopi, Ruși, Vâlcele și Vâlcelele Bune sunt menționate în anul 1453. Aceste sate au fost legate de domeniile cetăților Deva și Hațeg, de familii nobiliare și de elite locale românești.
Strei și Streisângeorgiu ocupă un loc aparte în acest peisaj. Cele două sate sunt legate de cursul inferior al Streiului și de una dintre cele mai importante zone medievale ale Hunedoarei.
Biserica din Strei este unul dintre monumentele cunoscute ale Văii Streiului. A fost descrisă de călători, între care Joseph von Hohenhausen și Aron Densușianu, iar arhitectura ei a atras atenția cercetătorilor prin îmbinarea unor elemente romanice, gotice și locale.
Streisângeorgiu are o semnificație și mai complexă. Biserica medievală din sat păstrează una dintre cele mai importante mărturii artistice din zonă. Fresca studiată de Nicolae Iorga în 1926, reprezentările ctitorilor și inscripțiile asociate au fost folosite de istorici pentru înțelegerea elitei românești medievale din sudul Transilvaniei. Radu Popa a considerat monumentul un reper al Evului Mediu românesc.
O piesă importantă pentru înțelegerea acestui spațiu în Evului Mediu este o spada de fier descoperită în primăvara anului 1971 în hotarul satului Grid, în punctul Cături. Descoperirea a fost făcută întâmplător, cu prilejul unor lucrări agricole.
Răscoale, conflicte și episoade politice
Valea Streiului a fost implicată și în marile tensiuni sociale ale Transilvaniei moderne. În 1784, Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan a cuprins mai multe sate din zonă. Gânțaga, Vâlcelele Bune, Vâlcele, Bățălar, Boșorod, Valea Sângeorgiului, Chitid și Plopi sunt menționate în contextul înscrierilor pentru regimentele grănicerești și al intervenției autorităților.
La 7 noiembrie 1784, țăranii răsculați au prădat curțile nobiliare din Bretea Românească și Bretea Ungurească. Au fost afectate familii nobiliare, curți și averi din mai multe sate.
Evenimentele din 1848 au avut consecințe grave în satele care alcătuiesc astăzi zona Călanului. Documentele de arhivă menționează victime în localități precum Nădăștia de Sus, Nădăștia de Jos, Streisângeorgiu, Grid, Valea Sângeorgiului, Sântămăria de Piatră, Ohaba Streiului, Strei-Săcel, Strei și Crișeni.
Un alt episod important a avut loc în anul 1926, la alegerile pentru consilieri județeni din comuna Ruși. Alegători din Ruși, Streisângeorgiu, Strei-Săcel, Ohaba Streiului, Vâlcele Bune, Vâlcelele Rele, Gânțaga, Bățălar, Boșorod, Chitid și Valea Sângeorgiului au fost implicați într-un conflict cu jandarmii. Intervenția armată s-a soldat cu morți și răniți, iar presa vremii a transformat cazul într-un subiect politic național.