Un relief votiv reprezentând-o pe zeița Diana a fost identificat la Streisângeorgiu, localitate situată în apropierea orașului Călan, județul Hunedoara, îmbogățind repertoriul artefactelor religioase cunoscute din Dacia romană. Piesa a fost analizată de Ioan Andrițoiu, fiind considerată o descoperire semnificativă pentru cunoașterea artei sculpturale provinciale și a manifestărilor de devoțiune din mediul local roman.
Relieful a fost descoperit întâmplător în urma unor lucrări agricole, în imediata vecinătate a satului Streisângeorgiu, fiind recuperat ulterior și introdus într-o colecție muzeală. Artefactul este realizat din piatră și are formă dreptunghiulară, cu dimensiuni moderate. Suprafețele prezintă urme vizibile de cioplire manuală, iar marginile neregulate și spatele doar sumar prelucrat indică fixarea inițială pe un perete, probabil într-un edificiu cu funcție cultică sau într-un spațiu consacrat practicilor religioase.
Relieful o înfățișează pe zeița Diana ca divinitate a vânătorii, surprinsă într-un moment de mișcare. Ea este redată din față, cu arcul în mâna stângă, iar cu mâna dreaptă pare să caute o săgeată în tolbă. Poziția corpului și gesturile sugerează o stare de alertă și pregătire, imagine asociată frecvent cu rolul protectoarei vânătorilor.
Zeița poartă o tunică scurtă, simplă, care îi lasă picioarele libere pentru mișcare, așa cum apare în mod obișnuit în reprezentările Dianei. Peste tunică se distinge o mantie prinsă pe umăr, lăsată să cadă pe spate. Pe cap poartă o diademă discretă, iar părul este redat simplificat, fără detalii elaborate, conturând o imagine sobră, dar ușor de recunoscut.
În partea de jos a reliefului sunt reprezentați doi câini de vânătoare, plasați lateral și întorși spre zeiță. Prezența lor completează scena și trimite direct la rolul Dianei ca protectoare a vânătorii. Fundalul este decorat simplu, cu motive vegetale, sugerând un peisaj natural, fără a încărca imaginea. Toate elementele sunt așezate echilibrat, astfel încât scena să rămână ușor de citit.
Din punct de vedere artistic, relieful aparține artei romane provinciale, fiind realizat după modele cunoscute, dar într-o manieră mai simplă. Deși execuția nu are finețea marilor centre artistice ale Imperiului, scena este bine echilibrată, iar personajele sunt redate cu suficientă expresivitate pentru a fi ușor recunoscute. Întreaga compoziție sugerează intenția de a reda o scenă de acțiune, gândită pentru a fi înțeleasă fără dificultate de comunitatea locală.
Relieful votiv de la Streisângeorgiu se alătură altor descoperiri similare din Dacia roman