Măgura Călanului este cunoscută mai ales prin legătura sa cu exploatarea pietrei folosite în Antichitate, însă zona are și o importanță preistorică mai puțin cunoscută. Un studiu publicat în revista Sargetia. Acta Musei Devensis arată că aici au fost identificate fragmente ceramice atribuite culturii Coțofeni, dar și materiale aparținând culturii Wietenberg, din epoca bronzului.
Cercetarea, semnată de Octavian-Cristian Rogozea, Florentina Mărcuți, Răzvan Guguț și Simion Câmpean, a apărut în anul 2017, într-un studiu dedicat unor așezări Coțofeni și Wietenberg din județul Hunedoara. Autorii au urmărit introducerea în circuitul științific a mai multor puncte arheologice cu repere geografice clare, necesare pentru înțelegerea modului în care comunitățile preistorice își alegeau locurile de locuire.
Potențialul arheologic al Măgurii Călanului a fost remarcat încă din anii 1970. Hadrian Daicoviciu amintea, în legătură cu acest loc, existența unei cariere de unde ar fi fost extrasă piatra necesară construirii unor edificii dacice. Informația a fost reluată ulterior în mai multe lucrări dedicate carierelor de piatră, minelor și tehnicii de construcție din lumea dacică.
Pe lângă componenta legată de perioada dacică, zona era cunoscută și prin materiale atribuite culturii Coțofeni. Fragmentele au fost semnalate pe abruptul măgurii și în punctul aflat deasupra carierei de piatră, la aproximativ 50-60 de metri mai sus.
O nouă cercetare de suprafață a fost realizată în anul 2014 de Florentina Mărcuți și Simion Câmpean. După survolarea zonei și realizarea unor fotografii aeriene, cercetătorii au observat pe Măgura Călanului un contur circular. Acesta este unul dintre cele mai interesante elemente semnalate în studiu, dar interpretarea este formulată cu prudență.
Autorii arată că urma vizibilă în imaginile aeriene ar putea indica, „cu rezervele de rigoare”, o posibilă fortificație circulară. Același traseu apare și pe una dintre hărțile întocmite în perioada Imperiului Habsburgic, mai exact pe cea de-a doua ridicare topografică, realizată între 1806 și 1869.
Cercetătorii notează că se poate doar presupune o legătură cu faza Coțofeni, deoarece sunt cunoscute fortificații din această perioadă, dar datele disponibile nu permit o concluzie fermă.
Materialele descoperite pe Măgura Călanului includ fragmente ceramice atribuite culturii Coțofeni. Decorul lor cuprinde incizii, mici împunsături, butoni semisferici și motive realizate în tehnica furchenstich. Dintre formele identificate, studiul menționează cana și amfora.
Pe lângă ceramica atribuită culturii Coțofeni, în același punct au fost descoperite și două fragmente aparținând culturii Wietenberg. Unul dintre ele este decorat cu un șir de triunghiuri orientate cu vârful spre baza vasului, alături de incizii triunghiulare grupate într-un motiv semicircular. Celălalt prezintă un decor incizat, cu aspectul unei benzi cu împunsături.
Autorii atrag atenția că multe așezări Coțofeni sunt cunoscute în bibliografia de specialitate, dar fără coordonate exacte, fapt care îngreunează identificarea lor în teren și includerea în analize moderne de arheologie a peisajului.
Pentru Măgura Călanului, studiul oferă coordonate, repere geografice, informații despre relief și distanța față de cursul Streiului. Punctul arheologic este amplasat pe o terasă, la 2,75 kilometri est de râul Strei, într-o poziție care poate ajuta la înțelegerea relației dintre locuire, resurse și organizarea teritoriului.
Sursa: Octavian-Cristian Rogozea, Florentina Mărcuți, Răzvan Guguț, Simion Câmpean, „Așezări Coțofeni și Wietenberg din județul Hunedoara”, în Sargetia. Acta Musei Devensis, serie nouă, VIII, 2017, p. 149-175.