Tita Cristescu, una dintre figurile cunoscute ale Bucureștiului interbelic, a murit în noaptea de 25 spre 26 decembrie 1935, în apartamentul său din Bulevardul Brătianu. Avea 28 de ani. Analizele medico-legale au indicat o intoxicație cu cianură, dar modul în care otrava a ajuns în organismul tinerei nu a fost stabilit cu certitudine. Cazul a generat una dintre cele mai ample anchete judiciare și mediatice ale epocii.
Născută în 1907, Ana Tita Cristescu era fiica lui Gheorghe Cristescu, cunoscut drept „Plăpumarul”, una dintre figurile mișcării socialiste și primul secretar general al Partidului Comunist din România. În 1926, Tita a participat la un concurs de frumusețe asociat unei case cinematografice germane și a ajuns să fie prezentată în presa vremii drept „Miss România”.
Tita a încercat apoi o carieră artistică și a jucat la Teatrul „Regina Maria”. În anii următori a intrat în lumea mondenă bucureșteană și a avut o relație de mai mulți ani cu inginerul și antreprenorul Liviu Ciulei, tatăl viitorului regizor Liviu Ciulei. În 1935 relația dintre cei doi era în declin, iar numele lui Cuza Hotta apărea, de asemenea, în viața Titei.
În seara de Crăciun a anului 1935, Tita s-a întors în apartamentul din Bulevardul Brătianu. Spre miezul nopții, în timp ce sora ei se afla în locuință, i s-a făcut brusc rău. Au urmat convulsii și vărsături, iar medicii nu au mai putut să o salveze. Primele articole din presă au vorbit despre sinucidere, dar ancheta a deschis rapid și ipoteza unei crime.
Analizele au stabilit prezența cianurii. Nu s-a putut demonstra însă cu certitudine prin ce aliment sau medicament a fost administrată. În presa vremii au circulat ipoteze privind o bulină sau o cașetă laxativă, iar mai târziu au apărut povești despre bomboane otrăvite. Realitatea ilustrată consemna în ianuarie 1936 că autoritățile luau în calcul atât sinuciderea și crima, cât și posibilitatea unei erori.
Suspiciunile s-au concentrat asupra lui Liviu Ciulei. Procesul a devenit unul dintre marile spectacole judiciare ale anului 1936, presa urmărind aproape zilnic depozițiile, expertizele și confruntările dintre acuzare și apărare. Ciulei a fost achitat la începutul lunii octombrie 1936, probele nefiind suficiente pentru a demonstra că el a administrat otrava.
Maria Suciu, menajera Titei, a fost audiată încă din timpul anchetei și al procesului. Mult mai târziu au apărut relatări potrivit cărora ea ar fi recunoscut că a provocat moartea Titei. Versiunile diferă însă radical: unele vorbesc despre o spovedanie făcută unui preot și despre o crimă motivată de invidie sau furt, în timp ce o altă mărturie, provenită de la jurnalistul Grigore Olimp Ioan, susține că Maria Suciu ar fi spus unei cunoștințe că i-a administrat Titei o substanță folosită într-un „descântec”, fără intenția de a o omorî. Niciuna dintre variante nu a fost confirmată printr-o nouă hotărâre judecătorească.
În 1944 a apărut chiar o altă suspectă, Ana Marthon, servitoare judecată pentru otrăvirea altor persoane. Ziarul Viața a sugerat că ar fi lucrat și pentru Tita Cristescu, însă Gheorghe Cristescu a dezmințit informația.