Vladimir Vladimirovici Putin s-a născut la 7 octombrie 1952, la Leningrad, actualul Sankt Petersburg, în familia lui Vladimir Spiridonovici Putin (1911–1999) și a Mariei Ivanovna Putina, născută Șelomova (1911–1998). A fost al treilea copil al familiei. Cei doi fii născuți înaintea lui au murit: primul la vârstă foarte mică, iar cel de-al doilea în timpul asediului Leningradului.
Tatăl său a fost încorporat în Marina Sovietică la începutul anilor 1930. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost încadrat într-o unitate a NKVD care desfășura acțiuni în spatele liniilor germane, apoi a luptat în armata regulată. A fost grav rănit la un picior și a rămas cu sechele pentru tot restul vieții. Maria Putina a rămas la Leningrad în timpul asediului și a trecut prin foametea care a provocat moartea a sute de mii de locuitori.
După război, Vladimir Spiridonovici Putin a lucrat într-o fabrică, iar Maria Putina a avut mai multe ocupații. Familia locuia într-o cameră dintr-un apartament împărțit cu alte familii, într-o clădire din Leningrad. Bucătăria și celelalte spații erau folosite în comun, iar locuința nu dispunea de toate facilitățile obișnuite într-o locuință modernă.
Bunicul patern, Spiridon Ivanovici Putin (1879–1965), a avut o ocupație cu totul diferită. A fost bucătar și a lucrat pentru Vladimir Lenin, iar mai târziu pentru Iosif Stalin. Vladimir Putin a vorbit despre activitatea bunicului său inclusiv în interviurile și documentarele consacrate biografiei sale.
Școala, sportul și studiile
Vladimir Putin a început școala în 1960. Primii ani nu au fost lipsiți de probleme de disciplină. În propriile relatări despre copilărie a vorbit despre conflictele cu alți copii din cartier și despre interesul redus pe care îl avea atunci pentru școală. Pentru o perioadă nu a fost primit nici în organizația locală a pionierilor, deși apartenența la asemenea organizații era obișnuită pentru elevii sovietici.
Situația s-a schimbat în anii următori. Putin a început să acorde mai multă atenție studiilor și, din adolescență, sportului. A practicat mai întâi sambo, apoi judo, disciplină pe care a continuat-o și la maturitate. Artele marțiale au ocupat un loc constant în viața sa încă din anii de școală.
În aceeași perioadă s-a conturat interesul pentru serviciile de informații. Putin a povestit ulterior că filmele și cărțile sovietice despre spionaj l-au făcut să se gândească la o carieră în KGB. Pe când era încă elev s-a prezentat la un sediu al instituției din Leningrad și a întrebat cum ar putea deveni ofițer. I s-a spus că trebuie mai întâi să urmeze studii superioare, iar dreptul era una dintre specializările potrivite. Episodul a fost relatat de Putin în seria de interviuri publicată în 2000 sub titlul „First Person”.
În 1970 a intrat la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Leningrad. A absolvit în 1975, după cinci ani de studii, și în perioada studenției a devenit membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. A rămas membru al partidului până în 1991.
KGB și anii petrecuți la Dresda
După absolvirea facultății, în 1975, Putin a intrat în KGB. A urmat pregătirea necesară pentru activitatea de informații și a lucrat mai întâi la Leningrad. Ziarul Washington Post a relatat că, în primii ani ai carierei, s-a ocupat o perioadă de supravegherea cetățenilor străini aflați în oraș. La începutul anilor 1980 a fost trimis la Moscova pentru pregătire în domeniul informațiilor externe.
În 1983 s-a căsătorit cu Liudmila Șkrebneva. Prima lor fiică, Maria, s-a născut în 1985, iar Katerina în 1986.
Tot în 1985, KGB l-a repartizat pe Putin la Dresda, în Republica Democrată Germană. A rămas acolo până în 1990. Dresda nu era principalul centru al operațiunilor sovietice din Germania de Est, dar KGB avea o reprezentanță locală care lucra în strânsă legătură cu Ministerul pentru Securitatea Statului al RDG, cunoscut sub numele de Stasi.
Activitatea lui Putin era legată de informațiile externe. Washington Post relata în 2000 că ofițerii de la Dresda căutau persoane care aveau motive plauzibile pentru a călători în Occident, printre ele profesori, jurnaliști, oameni de știință sau specialiști tehnici și care puteau fi recrutate pentru obținerea de informații. Putin însuși a declarat că printre obiectivele activității sale se aflau informațiile politice despre NATO și despre statele occidentale.
Colaborarea dintre KGB și Stasi îi permitea să intre în sediile serviciului est-german. În 1985 i-a fost eliberat un permis de acces al Ministerului pentru Securitatea Statului. Legitimația s-a păstrat și se află în fondurile fostei administrații Stasi din Dresda, aflate în prezent la Bundesarchiv.
Sfârșitul anilor 1980 a adus însă destrămarea rapidă a regimurilor comuniste din Europa de Est. În noiembrie 1989 a căzut Zidul Berlinului, iar instituțiile statului est-german au început să se dezintegreze. La Dresda, manifestanții au ocupat sediul Stasi și s-au apropiat și de sediul KGB. În 1990, Vladimir Putin s-a întors la Leningrad.
De la Leningrad la Moscova
După revenirea în Uniunea Sovietică, Putin a început să lucreze la Universitatea de Stat din Leningrad, ocupându-se de relațiile internaționale ale instituției. În paralel a intrat în anturajul lui Anatoli Sobceak, profesor de drept pe care l-a cunoscut în perioada studiilor și care a devenit una dintre figurile politice ale orașului.
În 1990 a devenit consilier al lui Sobceak, iar din iunie 1991 a condus Comitetul pentru Relații Externe al administrației locale. Leningradul și-a recăpătat numele de Sankt Petersburg în septembrie 1991. În noua funcție, Putin s-a ocupat de relațiile economice externe ale orașului, contacte cu întreprinderi străine și investiții. În 1994 a devenit prim-adjunct în administrația condusă de Sobceak.
Legătura sa cu KGB s-a încheiat în 1991. În timpul tentativei de lovitură de stat împotriva lui Mihail Gorbaciov din august, Putin și-a prezentat demisia și a părăsit serviciile sovietice de securitate cu gradul de locotenent-colonel.
A rămas în administrația Sankt Petersburgului până în 1996. În acel an, Anatoli Sobceak a pierdut alegerile pentru conducerea orașului, iar Putin a plecat la Moscova, unde a intrat în administrația președintelui Boris Elțîn.
Ascensiunea sa în aparatul federal a fost rapidă. În martie 1997 a devenit adjunct al șefului Administrației Prezidențiale și șef al Direcției principale de control. În mai 1998 a fost numit prim-adjunct al șefului administrației prezidențiale, iar în iulie același an a preluat conducerea Serviciului Federal de Securitate, FSB. Instituția era unul dintre principalii succesori ai fostului KGB. În martie 1999 Putin a devenit și secretar al Consiliului de Securitate al Federației Ruse.
La 9 august 1999, Boris Elțîn l-a desemnat prim-ministru interimar. Duma de Stat i-a aprobat numirea la 16 august.
La 31 decembrie 1999, Boris Elțîn și-a anunțat demisia înainte de expirarea mandatului, iar atribuțiile prezidențiale au fost preluate de Vladimir Putin. La alegerile din 26 martie 2000 a fost ales președinte al Federației Ruse, iar la 7 mai și-a început primul mandat.
Vladimir și Liudmila Putina au rămas căsătoriți până în 2013, când au anunțat public că se despart. Căsătoria s-a încheiat după aproximativ trei decenii.