Călanul apare în documentele vechi sub mai multe denumiri și grafii, unele destul de diferite de numele folosit astăzi. Explicația ține și de existența, în Evul Mediu, a două așezări apropiate, din care au evoluat actualele Călan și Călanu Mic.
Nu toate formele întâlnite trebuie înțelese ca schimbări succesive ale numelui aceleiași localități. Grafia varia de la un document la altul, iar unele denumiri apar în legătură cu ambele așezări.
Primele forme medievale
În „Dicționarul istoric al localităților din Transilvania”, Coriolan Suciu consemnează la „Crișeni, Călan” mai multe forme medievale.
Pentru anul 1387 apare Alsokalantelek, alături de Chalantheluch și Kalanteluk. În 1444 este întâlnită forma Kalantheleke, iar în 1453 apare Alsokalanteleke.
În 1480 este menționat Thothkalanthelek, iar în 1482 apare forma Kalan. La începutul secolului al XVI-lea sunt consemnate Kalanthelek, în 1506, și Kalanthelke, în 1507.
Sursele medievale arată și existența a două așezări distincte în același areal. În documente apar denumirile Alsókalántelek și Felsőkalántelek, corespunzătoare unei așezări de jos și uneia de sus.
De aici vine și suprapunerea unor forme întâlnite ulterior în istoria Călanului și a Călanului Mic.
Crișeni și Puszta Kalán
În secolul al XVIII-lea apar denumiri care se apropie de formele cunoscute din epoca modernă.
În 1733 este consemnat Krisáni, iar în 1750 apare Krischen, ambele legate de numele Crișeni.
Între 1760 și 1762 localitatea apare sub numele Puszta Kalán. În 1850 este consemnat Krisány, iar în 1854 sunt întâlnite în paralel formele Puszta-Kalán și Crișeni.
În 1913 apare din nou denumirea Pusztakalán.
Crișeni a avut un rol important în evoluția administrativă a zonei înainte de dezvoltarea Călanului modern. Vechea localitate a fost integrată ulterior în oraș, iar numele ei se păstrează astăzi în strada Crișeni.
Călanul Mic apare separat în dicționar, deși unele forme medievale se regăsesc și în seria atribuită Călanului. Situația se explică prin originea comună și apropierea celor două așezări.
Pentru Călanul Mic sunt consemnate Chalantheluch și Kalanteluk în 1387, Kalantheleke în 1444, iar în 1453 formele Fewlsewkalantelke și Felsewkalantelke.
În 1479 apar Felsewkalantheleke și Thothkalanthelek, iar în 1482 este menționat Kalan. Urmează Kalanthelek în 1506 și Kalanthelke în 1507.
Între 1760 și 1762 este întâlnită forma Kis Kalán. În 1850 apar Kis Kolány și Kelanu, iar în 1851 sunt consemnate Kis Kalán și Călan.
În epoca modernă, diferențierea devine mai clară: Kiskalán desemna Călanul Mic, iar Pusztakalán era folosit pentru Călan.