Istoria cartografică a Călanului începe cu mult înainte ca localitatea să apară sub numele actual. Teritoriul este reprezentat într-una dintre cele mai cunoscute hărți ale lumii romane, iar câteva secole mai târziu numele locaaâlității poate fi identificat pe hărțile Transilvaniei.
Ad Aquas pe Tabula Peutingeriana
Cea mai veche reprezentare cartografică asociată teritoriului actual al Călanului este „Ad Aquas”, stație romană identificată cu așezarea de la Călan. Baza de date dedicată Tabulei Peutingeriana, realizată în cadrul Universității Catolice din Eichstätt-Ingolstadt, indică explicit pentru toponimul „Ad Aquas” corespondentul modern „Călan/Kalan”. Pe hartă, stația apare între Sarmizegetusa și Petris.
Tabula Peutingeriana nu trebuie însă datată pur și simplu în epoca romană. Documentul păstrat astăzi este un manuscris pe pergament realizat la sfârșitul secolului al XII-lea. UNESCO îl descrie drept un facsimil medieval al unei hărți folosite în Antichitate pentru reprezentarea rețelei de drumuri a Imperiului Roman. Conținutul transmis de hartă este considerabil mai vechi decât exemplarul care s-a păstrat.
Ad Aquas era legat de izvoarele termale și de așezarea romană din zona actualului oraș Călan. Identificarea este susținută și de cercetările arheologice din zonă, unde sunt cunoscute terme, urme de locuire și descoperiri din perioada romană.
Călanul pe hartă în în epoca modernă
Situația este diferită dacă întrebarea se referă nu la teritoriul actual al orașului, ci la apariția numelui Călan pe o hartă.
Localitatea este atestată în documente medievale înainte de reprezentarea sa cartografică detaliată. Este menționată documentar în 1387, iar forma „Kalan” apare în 1482. Pentru Călanu Mic sunt cunoscute variante precum „Kis Kalán”.
O reprezentare cartografică sigură a zonei există în Prima Ridicare Topografică Militară a Transilvaniei, cunoscută și drept Harta Iosefină, realizată în anii 1769–1773. Planșele hărții cuprind Călanul și localitățile din Valea Streiului, iar hărțile originale au fost ulterior digitizate și sunt disponibile inclusiv prin Wikimedia Commons.
Harta este deosebit de valoroasă pentru istoria locală pentru că surprinde zona cu aproape un secol înainte de apariția coloniei industriale dezvoltate în jurul furnalelor de la Călan. Primul furnal a început să fie construit abia în 1869 și a intrat în funcțiune în 1870.
Care este, de fapt, prima hartă a Călanului?
Dacă luăm în calcul identificarea teritoriului, răspunsul este Tabula Peutingeriana: aici apare Ad Aquas, localizat de cercetarea modernă la Călan. Manuscrisul păstrat datează de la sfârșitul secolului al XII-lea, dar reproduce informații cartografice provenite din Antichitate.
Dacă urmărim însă apariția numelui Călan/Kalan, Harta Iosefină din 1769–1773 oferă una dintre cele mai vechi reprezentări pe care le putem verifica direct. Ar fi riscant să fie numită, deocamdată, „prima hartă” pe care apare numele, deoarece hărți ale Transilvaniei au circulat și în secolele XVI–XVII, iar identificarea tuturor toponimelor înscrise pe ele necesită verificarea exemplarelor originale.