Forma corectă în limba română literară este „mi-ar plăcea”, nu „mi-ar place”. Verbul este „a plăcea”, iar la condițional-optativ se păstrează forma de infinitiv: „aș plăcea”, „ai plăcea”, „ar plăcea”.
DOOM³ înregistrează pentru verbul „a plăcea”, cu sensul „a-i conveni”, forma de condițional „mi-ar plăcea”. Tot „plăcea” este infinitivul verbului, în timp ce „place” apare la indicativ prezent, persoana a III-a singular: „îmi place”, „îți place”, „îi place”.
De ce spunem „mi-ar plăcea”
Condițional-optativul prezent se formează cu formele auxiliare „aș, ai, ar, am, ați, ar” și infinitivul verbului fără „a”. De exemplu: „aș cânta”, „aș tăcea”, „aș face”, „aș veni”. În cazul verbului „a plăcea”, rezultă „aș plăcea”, „ai plăcea”, „ar plăcea”.
Prin urmare:
- „Îmi place această carte.” – indicativ prezent
- „Mi-ar plăcea această carte.” – condițional-optativ
- „Îmi place să călătoresc.”
- „Mi-ar plăcea să călătoresc mai mult.”
Faptul că spunem «îmi place» la indicativ prezent nu schimbă forma de infinitiv a verbului, care rămâne «a plăcea».
De unde apare forma „mi-ar place”
Confuzia nu este una întâmplătoare. DOOM³ observă în limba vorbită tendința de a trece unele verbe de conjugarea a II-a, printre care „a plăcea” și „a părea”, spre tiparul verbelor de conjugarea a III-a. Norma literară nu acceptă însă forme precum „mi-ar place”.
Diferența pornește chiar de la infinitiv. Verbele de conjugarea a II-a au infinitivul în „-ea”: „a plăcea”, „a părea”, „a tăcea”, „a cădea”. Verbele de conjugarea a III-a îl au în „-e”: „a face”, „a spune”, „a merge”, „a cere”. DOOM³ menține „a plăcea” în conjugarea a II-a și precizează că formele compuse cu infinitivul păstrează terminația „-ea”.
Aceeași regulă explică și alte forme:
- „mi-ar părea bine”, nu „mi-ar pare bine”;
- „aș tăcea”, nu „aș tace”;
- „mi-ar displăcea”, nu „mi-ar displace”.
„Place” rămâne însă perfect corect atunci când este o formă de prezent: „Îmi place muzica”, „Îi place orașul”, „Nu-mi place vremea”. Când exprimăm o dorință, o posibilitate sau o preferință ipotetică prin condițional-optativ, forma cerută de norma literară este „mi-ar plăcea”.