Ioan Opriș (n. 1907, Ighiel, județul Alba – d. 1996, Batiz, județul Hunedoara) a fost misionar al Oastei Domnului, autor de texte religioase și deținut politic în timpul regimului comunist.
Activitatea în Oastea Domnului
Ioan Opriș s-a născut în 1907, în satul Ighiel din județul Alba. Provenea dintr-o familie numeroasă și, de tânăr, a lucrat ca ucenic la un comerciant. În jurul anului 1927 a început să citească publicațiile editate la Sibiu de preotul Iosif Trifa și a intrat în legătură cu Oastea Domnului. Pentru o perioadă de aproximativ doi ani a trăit în mai multe mănăstiri, intenționând să se călugărească.
A renunțat ulterior la viața monahală și s-a dedicat activității misionare. Ajuns la Sibiu, a lucrat la Librăria Oastei Domnului, unde se ocupa de vânzarea cărților, evidența distribuitorilor și deplasările misionare. Aici a activat alături de Traian Dorz. Din 1932, Ioan Opriș a publicat articole, poezii, relatări și rapoarte în presa Oastei Domnului.
S-a căsătorit cu Sanda, iar în 1934 familia s-a mutat la Simeria Veche, unde a administrat o prăvălie. Au locuit ulterior la Ighiu și la Sibiu. După moartea lui Iosif Trifa, familia s-a mutat în județul Hunedoara. Ioan Opriș s-a stabilit în cele din urmă la Batiz, unde a colaborat timp îndelungat cu Petru Popa, un alt membru al Oastei Domnului din sat.
Arestările
Activitatea religioasă a lui Ioan Opriș a atras atenția autorităților încă din primii ani ai regimului comunist. O sinteză documentară publicată de Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului îl menționează drept „lider al organizației religioase «Oastea Domnului» din Călan” și consemnează o arestare în iunie 1948.
Relatările păstrate în mediul Oastei Domnului arată, de asemenea, că a fost ridicat în mai multe rânduri, anchetat, amendat și închis pentru activitatea sa misionară. Traian Dorz amintește inclusiv o perioadă în care Opriș a fost închis la Alba Iulia împreună cu Ioan Voina din Sebeș.
În 1952, Ioan Opriș a fost ridicat împreună cu Cornel Rusu și Traian Dorz. Cei trei au fost duși mai întâi la Deva, apoi, încătușați, la București, în lagărul Ghencea. Opriș a rămas acolo mai multe luni, după care a fost transferat în colonii de muncă. Sursele memorialistice indică pentru această perioadă aproximativ doi ani de detenție, până în 1954.
După eliberare, Ioan Opriș și-a reluat activitatea în Oastea Domnului. În 1959 a fost arestat din nou și inclus în lotul conducătorilor mișcării pe țară și judecați la Cluj.
Traian Dorz îl menționează nominal printre cei aduși la Tribunalul Militar pentru procesul început la 18 noiembrie 1959. În același lot se aflau, între alții, Ioan Capătă, Constantin Tudose și Nicolae Marini. În total, în fața instanței au fost aduse 23 de persoane.
Ioan Opriș a fost condamnat la 5 ani de închisoare și a fost deținut la Penitenciarul Gherla. Sursele Oastei Domnului indică faptul că, după executarea pedepsei, s-a întors la Batiz și și-a continuat activitatea religioasă.
A murit în 1996, la Batiz.