Castelul Corvinilor, cunoscut și sub numele de Castelul Huniazilor sau Castelul de la Hunedoara, se află în municipiul Hunedoara, pe stânca deasupra pârâului Zlaști. Monumentul este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul HD-II-m-A-03344. În forma păstrată astăzi se disting etape de construcție și refacere din Evul Mediu până în epoca modernă, alături de intervențiile de restaurare începute în secolul al XIX-lea.
De la vechea cetate la castelul lui Ioan de Hunedoara
La 18 octombrie 1409, regele Sigismund de Luxemburg a donat posesiunea regală Hunedoara lui Voicu și familiei sale. Actul îi menționează pe frații lui Voicu și pe fiul său Ioan, viitorul Ioan de Hunedoara. Vechea cetate a intrat astfel în stăpânirea familiei care avea să-i schimbe radical înfățișarea în deceniile următoare.
Ioan de Hunedoara a început lucrările de extindere după 1440. În jurul incintei mai vechi au fost ridicate noi ziduri, prevăzute cu creneluri și apărate de turnuri circulare și rectangulare. Printre cele păstrate din această fază se numără Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Toboșarilor și Turnul Buzdugan. Intrările în castel erau precedate de poduri sprijinite pe piloni de piatră, ultimele tronsoane fiind mobile. Prima etapă a șantierului este considerată încheiată înainte de 1446.
În 1446, Ioan de Hunedoara a devenit guvernator al Regatului Ungariei. Lucrările desfășurate în această perioadă au adăugat fortificației spațiile unei reședințe nobiliare. Pe latura estică a fost ridicată capela, iar pe cea vestică s-a dezvoltat palatul care cuprinde Sala Cavalerilor, Sala Dietei și scara spirală. Cele două săli sunt dreptunghiulare și împărțite în câte două nave prin cinci piloni octogonali. Nervurile, consolele și cheile de boltă aparțin goticului târziu. Sala Cavalerilor era folosită pentru mese festive, iar Sala Dietei avea rol ceremonial.
Tot din vremea lui Ioan de Hunedoara datează galeria și Turnul Neboisa, construite pe latura vestică. Denumirea turnului este pusă de muzeu în legătură cu expresia sârbească „nu te teme”, probabil prin intermediul mercenarilor sârbi din garnizoana castelului. Turnul are cinci niveluri de apărare și deschideri pentru arme de foc. Galeria care îl leagă de castel, ridicată pe piloni masivi de calcar, are o lungime de peste 33 de metri.
Moartea lui Ioan de Hunedoara, în 1456, a întrerupt temporar lucrările. După urcarea pe tron a lui Matia Corvin, în 1458, au fost continuate lucrările în partea nordică. Aici se află Aripa Matia, cu loggii suprapuse și fragmente de pictură murală laică din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Muzeul Castelul Corvinilor datează încheierea acestei perioade de construcție în jurul anului 1480.
Transformările din vremea lui Gabriel Bethlen
După intervenții mai reduse în secolul al XVI-lea, castelul a fost din nou modificat în secolul următor. În timpul principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen, între 1618 și 1624, au fost refăcute atât spațiile de locuit, cât și componente ale sistemului defensiv. Pe latura estică a fost construit, peste fundații mai vechi, corpul cunoscut drept Palatul Bethlen sau Palatul Mare dinspre oraș.
Sala Dietei a fost compartimentată, iar o parte din arhitectura sa gotică a fost demontată. Și capela a suferit modificări: bolțile gotice au fost înlăturate, iar forma ferestrelor a fost schimbată. Între Aripa Bethlen și Aripa Matia a fost deschis un pasaj de legătură. În zona defensivă au apărut Turnul Alb și Terasa de Artilerie, aceasta din urmă concepută ca platformă pentru arme grele de foc. În același secol a fost amenajată Curtea Husarilor, unde se aflau locuințe pentru administrator și funcționari, anexe și depozite.
În 1724, castelul a intrat în proprietatea tezaurariatului habsburgic, care l-a deținut până în 1880. Folosirea clădirilor în această perioadă a fost însoțită de degradări, iar monumentul a trecut prin două incendii. Sursele Institutului Național al Patrimoniului nu precizează data primului, dar îl consemnează pe cel de-al doilea în 1854. Focul a produs distrugeri atât de întinse încât castelul a rămas în ruină și a fost abandonat până la începutul lucrărilor de restaurare, în 1868.
Restaurările din 1868–1914
Campania începută în 1868 a schimbat în bună măsură aspectul sub care Castelul Corvinilor este cunoscut astăzi. Restaurarea s-a desfășurat timp de mai multe decenii și a trecut prin concepții diferite, de la încercarea de a obține o unitate stilistică gotică până la intervențiile bazate pe cercetarea zidăriilor și pe săpături arheologice. Institutul Național al Patrimoniului indică intervalul 1868–1914 pentru această etapă.
Primele lucrări au fost încredințate arhitectului Ferenc Schulcz. Acesta avea la dispoziție desenele și studiile realizate anterior de Lajos Arányi, dar a urmat concepția restaurării stilistice răspândită în secolul al XIX-lea. În Sala Cavalerilor au fost demontate componente interioare și îndepărtate tencuielile, operațiune în timpul căreia s-au pierdut inclusiv urme de pictură. Schulcz a păstrat și remontat sculpturile vechi acolo unde acest lucru a fost posibil și a realizat copii după mai multe piese originale. Tot în timpul său au fost restaurate balcoanele de la primul etaj al Turnului Vestic, iar intervenții au avut loc la Loggia Matia și la Camera de Aur.
După moartea lui Schulcz, lucrările au fost conduse de Imre Steindl. Proiectul său pornea de la ideea transformării castelului într-o posibilă reședință regală și a adus modificări mult mai vizibile. Palatul Nordic, Turnul Vestic și Palatul Sudic au fost supraînălțate. Steindl a conceput și forma unei părți a acoperișurilor actuale, mai înalte decât cele istorice, a schimbat crenelurile unor bastioane și a uniformizat ancadramentele ferestrelor. Fațada interioară a Palatului Bethlen a primit componente sculptate în stil neogotic.
Steindl a demisionat în 1874, după ce bugetul pus la dispoziția șantierului nu a permis continuarea planurilor sale. Lucrările au ajuns atunci în sarcina antreprenorului Iuliu Piaczek. În această perioadă au fost aplicate tencuieli noi pe suprafețele interioare și exterioare și au fost înlăturate numeroase elemente sculpturale mai vechi. Unele dintre piesele îndepărtate au fost recuperate ulterior. Galeria gotică a Sălii Dietei a fost demolată și reconstruită într-o formă care avea să fie revizuită în restaurările ulterioare.
Din 1876, șantierul a fost condus de Antal Khuen. Sub coordonarea sa au continuat lucrările în Sala Cavalerilor, la etajul superior al Turnului Buzdugan, la Camera de Aur și la Turnul Vestic.
O altă etapă a început în 1907, când István Möller a fost numit arhitect-șef al castelului. Metoda lui s-a bazat pe săpături arheologice și pe examinarea zidăriilor înaintea intervenției. Möller a urmărit și corectarea unora dintre modificările făcute în deceniile precedente. Galeria gotică a Palatului Vestic a fost restaurată cu ajutorul desenelor lui Lajos Arányi, iar alte lucrări au avut loc pe fațada Palatului Matia.
Acoperișurile foarte înalte, unele supraînălțări și o parte a decorului neogotic care se văd astăzi datează din această lungă campanie de restaurare, nu din secolul al XV-lea. Pagina istorică a muzeului menționează explicit că acoperișurile actuale, acoperite cu țiglă, sunt mult mai înalte decât cele originale.
Restaurările din secolul XX și lucrările recente
După câteva decenii, cercetarea monumentului a fost reluată în vederea unei noi restaurări. O nouă etapă de cercetare și restaurare a început la mijlocul anilor 1950. La cercetări a participat istoricul Oliver Velescu, alături de arhitecți ai Direcției Monumentelor Istorice. Noua abordare pornea de la recunoașterea etapelor diferite prin care a trecut castelul și urmărea păstrarea componentelor gotice, renascentiste, baroce și neogotice, în locul uniformizării lor într-un singur stil.
Lucrările au cuprins capela, Sala Dietei, Palatul Nordic și o parte a Palatului Bethlen. Pe fațada Palatului Nordic au fost înlăturate modificări provenite din restaurarea secolului al XIX-lea, au fost revizuite acoperișurile turnurilor de pe laturile de est și sud, iar Turnul Capistrano a fost restaurat atât în interior, cât și la exterior. Șantierul a ajuns și la Galeria Gotică a Sălii Dietei și la Turnul Vestic. Institutul Național al Patrimoniului datează această campanie între 1956 și 1968.
În 1997, castelul a fost inclus în Planul Național de Restaurare. Proiectul, coordonat de arhitecta Constanța Carp, cuprindea consolidări, verificarea șarpantelor, refacerea finisajelor, curățarea și rostuirea zidăriilor, precum și restaurarea picturilor în frescă și a componentelor din piatră. Documentația includea și intervenții asupra instalațiilor electrice și de încălzire, necesare pentru menținerea unui microclimat mai stabil în interior.
Lucrările au intrat într-o nouă fază în 2019, printr-un proiect finanțat din Programul Operațional Regional 2014–2020. Prima etapă, derulată în perioada 2019–2023 și evaluată de Primăria Hunedoara la aproximativ cinci milioane de euro, a cuprins consolidări, restaurarea finisajelor și redeschiderea unor spații care nu puteau fi vizitate anterior. În 2021, de exemplu, a fost refăcut acoperișul Galeriei Suspendate dintre Palatul Administrativ și Turnul Neboisa, inclusiv componentele sale de rezistență și învelitoarea.
Cercetările făcute în paralel cu aceste lucrări au adus informații noi despre istoria castelului. În 2021 au fost identificate un nivel de apărare necunoscut anterior al Turnului Alb, o intrare carosabilă a vechii cetăți în Turnul Vechi de Poartă, reprezentări de cavaleri și o suprafață de frescă din secolul al XV-lea. În Galeria Suspendată a fost găsit un desen zgâriat în tencuială, reprezentând o fortificație și o biserică. În 2022 a fost descoperit un coridor subteran în zona Palatului Administrativ, iar în 2023 au fost semnalate inscripții în capelă și numeroase semne de meșter. Cercetările din 2024 au identificat un turn semicircular cu nivel de apărare, astăzi inclus în Terasa de Artilerie.
A doua etapă a restaurării a fost finanțată prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Contractul de finanțare nr. 20 a fost încheiat la 19 octombrie 2022. Documentația inițială indica o valoare totală de 32.749.033,71 lei, dintre care 21.920.228,47 lei reprezentau finanțare nerambursabilă. Proiectul cuprindea 27 de categorii de lucrări.
O parte dintre acestea priveau picturile și finisajele istorice: frescele de pe Turnul Buzdugan, Turnul Vechi de Poartă și Turnul Pustiu, picturile din Sala Dietei, Bucătăria Nobiliară, capelă și Galeria Suspendată, precum și refacerea picturilor din Camera de Aur pe baza documentelor grafice și fotografice păstrate în arhive. Pentru Sala Cavalerilor a fost inclusă în proiect înlocuirea pardoselii degradate după modelul celei existente și cercetarea arheologică a subsolului.
Alte lucrări au privit accesul și zidăriile. Podurile peste șanțul sec și peste pârâul Zlaști au fost incluse pentru consolidarea pilonilor, înlocuirea elementelor din lemn și protejarea pieselor metalice. Între 18 și 24 martie 2025, Castelul Corvinilor a fost închis vizitatorilor pentru înlocuirea integrală a elementelor din lemn ale podului principal de acces.
În zona cunoscută drept Groapa Urșilor, proiectul a prevăzut refacerea treptelor și a pardoselilor, curățarea zidurilor de depunerile acumulate inclusiv în perioada funcționării combinatului siderurgic, îndepărtarea mortarelor instabile, tratamente împotriva mușchilor și lichenilor și refacerea rosturilor cu mortare pe bază de var. Intervenții asemănătoare au fost prevăzute la zidul de incintă și în zona intrării principale, unde mortare de ciment provenite din restaurări mai vechi urmau să fie eliminate.
Turnul Buzdugan a fost inclus atât pentru restaurarea picturilor, cât și pentru repararea șarpantei și a învelitorii. Figura metalică a cavalerului din vârful turnului urma să fie consolidată și completată în zona brațului desprins. În capelă, un nou planșeu deasupra bolților a fost proiectat astfel încât să permită folosirea podului și, în același timp, să contribuie la consolidarea corpului clădirii. Au fost incluse și lucrări în Turnul Toboșarilor, Turnul Capistrano, Aripa Zolyomi, la fântâna din curtea interioară și la Terasa de Artilerie.
Documentația inițială a etapei a doua indica perioada 29 decembrie 2021 – 30 iunie 2026, interval care cuprindea și activitățile desfășurate înainte de semnarea contractului de finanțare. În februarie 2026, Consiliul Local Hunedoara a aprobat modificări ale documentației de intervenție și ale indicatorilor tehnico-economici și a actualizat bugetul proiectului.