La începutul secolului XX, izvoarele termale de la Călan erau amintite în presa românească din Transilvania ca un loc legat de vechea așezare romană Ad Aquas. Una dintre aceste descrieri îi aparține lui Silvestru Moldovan, istoric, geograf și ziarist român, cunoscut pentru articolele și studiile publicate în mai multe ziare și reviste ale vremii.
Silvestru Moldovan s-a născut în anul 1861, la Agârbiciu, în județul Cluj, și a murit în 1915. Între anii 1885 și 1887 a fost profesor la gimnaziul românesc din Brașov, iar mai târziu a desfășurat o bogată activitate gazetărească. A colaborat cu publicații precum Gazeta Transilvaniei, Transilvania, Tribuna, Foaia Poporului, Unirea și Buletinul Societății Geografice.
Într-un articol intitulat „Din Țara noastră”, publicat în ziarul Unirea, Moldovan a scris despre Călan ca despre un loc de scaldă cu izvoare calde, cunoscut încă din perioada romană.
Silvestru Moldovan nota:
„Mai în jos lângă Streiu să află Călanul, loc de scaldă cu izvoare calde. Acestea au fost cunoscute şi romanilor şi locul se numea Ad aquas (la ape). Ei au scobit aici într-o stâncă un bazin (groapă) rotunjor, în forma unei linguri, în lungime de 4 5 şi în lăţime de 3 0 urme, cu pereţi cam de 1 8 arme de adânci.
Forma lui se cunoaște şi acum, precum şi scocul, tăiat în stâncă, care conduce din el afară. În acest bazin erau întocmite scaldele romane; în fundul lui izvorăște un izvor de apă caldă.”
Descrierea păstrează limbajul epocii și surprinde imaginea unui Călan în care urmele romane erau încă vizibile în apropierea izvoarelor. Autorul amintea bazinul săpat în stâncă, scocul prin care apa era condusă în afară și izvorul cald aflat în fundul acestuia.
Pe lângă explicația istorică, Silvestru Moldovan consemna și o legendă locală. Potrivit acesteia, bazinul ar fi fost făcut de „o fată de uriaș”, într-o singură zi. În aceeași zi, două surori ale ei ar fi ridicat două cetăți: una la Deva, iar cealaltă la Uroi.
„Vorba din bătrâni ne spune că acest bazin a fost făcut de o fată de uriaș, într-o singură zi, pe când alte două surori ale ei au zidit tot în aceea zi două cetăți: una cetatea Devei şi cealaltă cetatea de la Uroi. Scaldele de azi se află în depărtare de câțiva metri de la această stâncă, iar scornitura, vechea scaldă romană, este părăsită.”
Astfel de legende circulau frecvent în Transilvania.
Silvestru Moldovan mai menționa că la Călan au fost descoperite mai multe urme din perioada romană, între care pietre cu inscripții și monede. Una dintre aceste pietre, cu inscripția „Genio pagi aquensis”, se afla, potrivit autorului, în altarul bisericii române din Călan.
„La Călan, pe locul vechiului Ad aquas s-au aflat mai multe lucruri vechi de pe vremea romanilor, precum pietre cu inscripții romane, bani etc. O astfel de piatră veche, cu inscripție (Genio pagi aquensis etc.) se află în altarul bisericii române din Călan.”
Notă: în citatele de mai sus a fost păstrată forma textului original.