Călanul a intrat pe harta feroviară în anul 1870, odată cu deschiderea liniei Simeria–Petroșani. Traseul a fost inaugurat oficial la 28 august și lega magistrala Arad–Alba Iulia de exploatările miniere din Valea Jiului.
Un orar publicat în același an confirmă că trenurile opreau și la Călan. Stația era consemnată sub denumirea „Zeykfalva–Kalán”, formată din numele maghiare ale localităților Strei și Călan.
O linie ferată de 79 de kilometri
Calea ferată Simeria–Petroșani a fost construită de Societatea Primei Căi Ferate din Transilvania. Linia secundară pornea din gara Simeria și avea o lungime de aproximativ 79 de kilometri.
De la Simeria până la Krivadia, traseul urma Valea Streiului. Mai departe, terenul devenea dificil, iar constructorii au realizat rambleuri, debleuri, viaducte și mai multe tuneluri. Cel mai lung dintre acestea, amenajat la Bănița, măsura 614 metri și permitea trecerea peste cumpăna apelor spre Valea Jiului.
Potrivit relatărilor despre inaugurare, primul tren a plecat din Simeria spre Petroșani la 28 august 1870. Garnitura era formată din locomotiva „22 Hațeg” și un vagon.
Un orar apărut în ziarul „Arader Zeitung” în 1870 menționează stația „Zeykfalva–Kalán” pe traseul dintre Simeria și Petroșani.
Studiile dedicate Primei Căi Ferate din Transilvania enumeră Călanul printre principalele stații ale ramificației, alături de Rus, Băcia, Subcetate, Pui, Krivadia, Bănița și Petroșani.
Legătura cu uzina din Călan
Linia a fost realizată în primul rând pentru transportul cărbunelui extras în Valea Jiului. La traficul de mărfuri contribuiau însă și minereul, precum și produsele uzinei de la Pustă Călan.
Amplasarea în apropierea căii ferate a favorizat aprovizionarea unității industriale și expedierea producției. Cărbunele necesar activității siderurgice putea fi adus direct din Valea Jiului, fără transportul lent pe drumurile existente atunci.
La construirea căii ferate au fost folosite inițial șine de fier cu o greutate de aproximativ 30 de kilograme pe metru, în mare parte importate din Anglia. Din cauza uzurii rapide, acestea au început să fie înlocuite în anii 1879–1880, iar ulterior au fost montate șine din oțel.
Societatea Primei Căi Ferate din Transilvania a administrat traseul până în anii 1880. După preluarea companiei de către stat, linia a intrat în rețeaua Căilor Ferate Regale Maghiare în 1884.