Prima proiecție cinematografică din România a avut loc la București, la 27 mai 1896, la numai câteva luni după celebra reprezentație publică organizată la Paris de frații Auguste și Louis Lumière. Spectacolul s-a desfășurat în sediul ziarului de limbă franceză „L’Indépendance Roumaine”, de pe Calea Victoriei, într-o clădire care nu mai există astăzi. Data de 27 mai 1896 este confirmată atât de cercetările de istorie a filmului, cât și de studii publicate de Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române.
27 mai 1896: primele imagini în mișcare proiectate la București
Administrația ziarului „L’Indépendance Roumaine” s-a implicat direct în aducerea cinematografului la București. Aparatul și peliculele au sosit la 24 mai 1896, iar în aceeași seară a avut loc o probă destinată personalului publicației și organizatorilor. O reprezentație pentru public a fost programată pentru 25 mai, dar o problemă legată de alimentarea cu energie electrică a determinat amânarea ei pentru 27 mai.
În salonul ziarului au fost proiectate scurte „vederi” cinematografice, cum erau numite filmele în epocă. Printre titlurile consemnate se aflau „Sosirea trenului în gara La Ciotat”, „Un dineu”, „Lecția de bicicletă”, „Grădina Botanică”, „Dejun pe iarbă”, „Piața Operei din Paris”, „Pe lac”, „La băi de mare” și „Un bufet”. Peliculele aveau o durată redusă și prezentau mai ales scene cotidiene sau imagini spectaculoase pentru un public care vedea pentru prima dată mișcarea reprodusă pe un ecran.
Evenimentul a fost comentat în „L’Indépendance Roumaine” de Mișu Văcărescu, cunoscut sub pseudonimul Claymoor. Cronicarul descria impresia de realitate produsă de imaginile proiectate și urmărea ulterior programele cinematografice prezentate la București. Din acest motiv, Claymoor este considerat unul dintre primii cronicari ai cinematografului din România.
Proiecția din mai 1896 nu însemna încă existența unei cinematografii românești în sensul producerii de filme în țară. Publicului îi erau prezentate pelicule aduse din străinătate. Pasul următor s-a produs un an mai târziu.
Paul Menu și primele filmări realizate în România
În 1897, fotograful Paul Menu, de origine franceză și stabilit la București, a realizat primele filmări cunoscute efectuate pe teritoriul României. Între 10 mai și 20 iunie 1897, Menu a înregistrat 17 scurte actualități cinematografice, pornind de la evenimente și locuri din București și din alte zone ale țării.
Primele trei au fost filmate la București, cu prilejul zilei de 10 mai. Ele prezentau defilarea, pe regele Carol I călare în timpul ceremoniei și întoarcerea regelui și a reginei la Palatul Regal. În seria lui Paul Menu au mai intrat imagini de la hipodromul Băneasa, „Târgul Moșilor”, „Terasa cafenelei Capșa”, scene de la Șoseaua Kiseleff, vase ale flotilei de pe Dunăre și inundațiile de la Galați.
O parte dintre pelicule s-a pierdut. Timp îndelungat a fost cunoscut doar un fragment de aproximativ 15 metri dintr-una dintre filmările zilei de 10 mai. În 1995, istoricul de film Bujor T. Rîpeanu a identificat la Cinemateca Franceză mai multe dintre filmele considerate dispărute, între care imagini de la cursele de la Băneasa, de la Șosea, de la Târgul Moșilor și de la inundațiile din Galați.
În literatura dedicată începuturilor cinematografiei apar diferențe privind data exactă a primei prezentări publice a tuturor „vederilor românești” realizate de Menu. Din acest motiv, poate fi afirmat cu certitudine că primele filmări au început la 10 mai 1897 și că au fost realizate și prezentate publicului în cursul anului 1897.
La scurt timp, cinematograful a început să fie folosit și în cercetarea medicală. În 1898, neurologul Gheorghe Marinescu, ajutat de operatorul Constantin M. Popescu, a început să înregistreze cinematografic pacienți cu tulburări neurologice. Filmul cunoscut sub titlul „Tulburările mersului în hemiplegia organică” aparține acestei perioade. Cercetările lui Marinescu asupra folosirii cinematografiei în neurologie au continuat în anii următori, iar între 1899 și 1902 a publicat mai multe studii bazate pe înregistrări cinematografice.
În București, proiecțiile au trecut treptat de la spectacole organizate în saloane și spații adaptate la săli destinate cinematografului. Un reper a fost Cinema Volta, construit pe strada Doamnei în 1909 și menționat de „Revista Bibliotecii Naționale a României” drept prima sală de cinematograf construită în București.
De la actualități la primele filme românești de ficțiune
Un nou moment a venit în 1911, când Grigore Brezeanu a realizat „Amor fatal”. Premiera a avut loc la 18 septembrie 1911, la cinematograful Pathé din Hotel de France, București. Filmul, o dramă sentimentală în care au jucat Lucia Sturdza, Tony Bulandra, Nicolae Neamțu-Ottonel și alți actori, este identificat în istoriografia cinematografică drept primul film românesc de ficțiune cunoscut. Pelicula nu s-a păstrat.
Un an mai târziu a apărut una dintre producțiile definitorii ale perioadei de început: „Independența României”, dedicată Războiului de Independență din 1877–1878. Proiectul a fost inițiat de Grigore Brezeanu și a beneficiat de participarea unor actori ai Teatrului Național și de sprijin pentru realizarea scenelor de amploare. În distribuție s-au aflat Aristide Demetriade în rolul lui Carol I, Constantin Nottara în rolul lui Osman Pașa și Aurel Athanasescu în rolul lui Peneș Curcanul. Premiera a avut loc în septembrie 1912.
„Independența României” marca trecerea de la scurtele actualități și încercările de ficțiune ale primilor ani la o producție cinematografică de mari dimensiuni, cu scenariu, distribuție numeroasă, filmări în mai multe localități și reconstituiri istorice.