Iordan Răitaru (n. 15 iunie 1925, Doclin, județul Caraș-Severin) a fost un fost deținut politic, student al Facultății de Mecanică din Timișoara și unul dintre deținuții trecuți prin „reeducarea” de la penitenciarul Pitești. După detenție, i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu în orașul Călan.
Date biografice
Iordan Răitaru s-a născut la 15 iunie 1925, în comuna Doclin. Fiul lui Petru și Iuliana Răitaru. La data arestării era necăsătorit și student al Facultății de Mecanică din Timișoara.
Răitaru a fost arestat în iunie 1949 și anchetat de Securitatea din Timișoara până în luna octombrie a aceluiași an. În 1949 a fost condamnat la doi ani de închisoare.
Fișa matricolă penală consemnează că la 26 mai 1950 a fost primit de la penitenciarul Pitești. La rubrica referitoare la apartenența politică apare mențiunea „legionar”. O sursă ulterioară care îi prezintă cazul atrage însă atenția că nu se poate stabili cu certitudine dacă Răitaru a fost într-adevăr membru al Mișcării Legionare.
Iordan Răitaru a fost închis la penitenciarul Pitești în perioada în care acolo se desfășura acțiunea de „reeducare”. Sursele îl plasează în prima serie de deținuți supuși violențelor exercitate de grupul condus de Eugen Țurcanu.
În 1950 a fost transferat la colonia de muncă Peninsula, de la Canalul Dunăre–Marea Neagră, împreună cu alți deținuți care au trecut prin închisoarea Pitești.
Experiența sa din penitenciarul Pitești a fost consemnată ulterior în articolul „Camera 4 Spital”, publicat în revista Arhivele Totalitarismului, nr. 18, 1/1998, pp. 186–190.
După eliberarea din detenție i s-a fixat domiciliu stabil tocmai la Călan, unde s-a căsătorit cu Zelenco Vera, profesoară de matematică, decedată în 1989. În 1998 s-a stins din viață fiica lor, Anca, iar anul următor Iordan Răitaru.