Prima instituție cu statut universitar de pe teritoriul actual al României a fost Academia Claudiopolitana, înființată la Cluj în 1581. Instituția a funcționat în cadrul Colegiului Major al Ordinului Iezuit și avea, prin actul de fondare, dreptul de a acorda grade academice echivalente celor conferite de universitățile europene ale epocii.
Întemeierea a avut loc într-o perioadă în care Transilvania era principat autonom, iar Clujul devenise unul dintre principalele centre urbane ale regiunii. Inițiativa i-a aparținut lui Ștefan Báthory, principe al Transilvaniei și, din 1576, rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei.
Diploma de la 12 mai 1581
Pregătirile pentru organizarea instituției au început înainte de emiterea actului de fondare. În 1578, Ștefan Báthory i-a cerut papei Grigore al XIII-lea acordul pentru întemeierea la Cluj a unui colegiu și a unei academii iezuite. O primă misiune a Ordinului Iezuit a sosit în Transilvania în anul următor.
La 12 mai 1581, Ștefan Báthory a emis la Vilna, actualul Vilnius, diploma prin care a fost fondat Colegiul Major Iezuit din Cluj – Academia Claudiopolitana Societatis Jesu. Actul a fost confirmat de papa Grigore al XIII-lea la 9 februarie 1582.
Caracterul universitar rezulta chiar din privilegiile acordate prin diploma de fondare. Absolvenții puteau primi gradele de baccalaureus, magister și doctor, iar diplomele trebuiau să aibă aceeași valoare cu cele acordate în academiile din Italia, Franța, Spania sau statele germane. Actul din 1581 menționa explicit facultățile de filosofie și teologie.
Predarea se făcea în limba latină. Pe lângă nivelul universitar, colegiul oferea cursuri de gramatică, discipline umaniste și retorică, urmând modelul educațional folosit de iezuiți în alte centre europene.
Academia se afla în partea estică a vechii Ulițe a Lupilor, actuala stradă Mihail Kogălniceanu din Cluj-Napoca, în apropierea actualei Biserici Reformate. Ștefan Báthory le-a atribuit iezuiților vechea mănăstire franciscană, biserica și alte proprietăți din zonă pentru funcționarea colegiului.
De ce este considerată universitate
Denumirea poate crea o confuzie. În documentul din 1581 instituția apare ca „Academia Claudiopolitana”, nu sub forma modernă de „universitate”. În Europa secolelor XVI–XVII, însă, denumirea oficială nu constituia singurul criteriu pentru statutul unei instituții academice.
Diploma lui Ștefan Báthory îi acorda Academiei Claudiopolitana dreptul de a conferi cele trei grade universitare – bacalaureat, magistru și doctor – și stabilea echivalarea lor cu gradele obținute în alte universități europene. Din acest motiv, instituția din 1581 este considerată prima instituție cu statut universitar de pe teritoriul actual al României.
Primele înregistrări păstrate privind acordarea efectivă a gradelor datează însă din secolul al XVIII-lea: pentru baccalaureus din 1713, pentru magister din 1714 și pentru doctor din 1715. Prima utilizare identificată până acum a denumirii „Universitas Claudiopolitana” datează din 1725.
Academia din secolul al XVI-lea nu a avut o existență neîntreruptă. Conflictele politice și confesionale din Transilvania au afectat activitatea iezuiților, iar instituția și-a întrerupt funcționarea la începutul secolului al XVII-lea. Învățământul academic catolic a fost reorganizat ulterior, iar Academia Claudiopolitana a fost reînființată la sfârșitul secolului al XVII-lea.
În 1872 a fost înființată la Cluj o nouă universitate, cu patru facultăți, iar după 1918 învățământul universitar din oraș a fost reorganizat. Universitatea românească din Cluj și-a deschis cursurile în 1919.
Universitatea Babeș-Bolyai consideră astăzi Academia Claudiopolitana din 1581 drept începutul tradiției academice universitare clujene. Data de 12 mai este una dintre zilele oficiale ale universității, tocmai în amintirea diplomei emise de Ștefan Báthory în urmă cu peste patru secole.