Numele Hunedoara are o istorie de peste șapte secole și apare în izvoarele medievale sub forme diferite de cea folosită astăzi. Explicația lingvistică acceptată pentru forma românească pornește de la numele maghiar Hunyadvár, alcătuit din Hunyad și vár, „cetate”. Mai greu de stabilit este însă de unde provine numele Hunyad însuși.
Primele forme consemnate în documente
Una dintre cele mai complete serii de atestări a fost adunată de istoricul Coriolan Suciu în „Dicționar istoric al localităților din Transilvania”.
În 1265 apare formula latină „archidiaconus de Hungnod”, în 1276 este menționat „comitatus Hunod”, iar în 1278 apare forma Huniad. Aceste prime consemnări nu desemnează însă neapărat orașul propriu-zis, ci instituții sau teritorii administrative care purtau acest nume.
Localitatea este menționată explicit în 1331, sub forma Hunad. În documentele ulterioare apar variante precum Hunada, Hwnyad sau Hunyad. În 1409 este consemnată și forma Hwnyadvar, apropiată de denumirea maghiară care permite explicarea numelui românesc actual.
Schimbările de grafie nu sunt neobișnuite pentru Evul Mediu. Numele localităților erau notate de scribi în latină sau maghiară, iar scrierea lor putea varia de la un document la altul.
Hunyad și „vár”, cetatea
În lucrările de lingvistică, Hunedoara este explicată prin maghiarul Hunyadvár. Al doilea element este ușor de identificat: vár înseamnă „cetate” în limba maghiară.
O cercetare dedicată influenței maghiarei asupra limbii române prezintă explicit Hunedoara drept un compus provenit din Hunyad (Huniad) + vár(a), „cetate”. Transformarea fonetică a elementului vár în forma românească este comparată cu alte toponime transilvănene, între care Timișoara, din Temesvár, și Sighișoara, din Segesvár.
Prin urmare, terminația actuală „-doara” nu trebuie interpretată ca un cuvânt românesc separat. Ea este rezultatul adaptării în limba română a unei denumiri medievale maghiare.
Lingvistul Emil Petrovici a susținut, de asemenea, originea maghiară a formei românești Hunedoara, pornind de la vechiul Hunyadvár/Hunyadvára. Explicația este preluată și în cercetările ulterioare asupra contactelor lingvistice româno-maghiare.
De unde provine însă „Hunyad”?
Originea elementului Hunyad este mai dificil de lămurit.
Lingvistul Nicolae Drăganu considera că vechile forme Hunod și Hunyad conțin sufixul toponimic maghiar -d, întâlnit și în alte nume de locuri. În această interpretare, baza hun- ar putea proveni dintr-un nume de persoană sau dintr-un apelativ, fără ca originea sa să poată fi stabilită sigur. Explicația este reluată de Mircea Valea, Mircea Homorodean și Anghel Nistor în studiul „Toponimie hunedoreană”.
Asemănarea cu numele hunilor a favorizat explicații populare potrivit cărora Hunedoara ar însemna „cetatea hunilor”. Documentele și cercetările lingvistice nu permit însă o asemenea afirmație ca fapt stabilit. Faptul că Hunyad începe cu „Hun-” nu demonstrează o legătură etimologică directă cu hunii.
Din acest motiv, este utilă separarea celor două probleme: proveniența formei românești „Hunedoara” este relativ bine explicată prin Hunyadvár, în timp ce originea mai veche a numelui Hunyad rămâne discutată.
Coriolan Suciu consemnează și forma românească „Inidoara”, folosită în graiul local. Ea arată că numele a circulat și în variante populare diferite de forma literară stabilită ulterior.
În jurul acestei forme au apărut de-a lungul timpului și ipoteze care încearcă să împingă originea numelui până în Antichitate. Pentru asemenea legături nu există însă o demonstrație lingvistică și documentară comparabilă cu cea care explică forma Hunedoara prin Hunyadvár.