Primele emisiuni de radio din România sunt legate de experimentele desfășurate la București în anii 1920 și de activitatea fizicianului Dragomir Hurmuzescu, unul dintre principalii promotori ai radiofoniei românești. Debutul oficial al radioului public a avut loc la 1 noiembrie 1928, când postul Radio București a început să emită din sediul Societății de Difuziune Radiotelefonică din strada General Berthelot nr. 60.
Înaintea acestei date au existat însă mai mulți ani de experimente, audiții publice și transmisii radiofonice, care au pregătit apariția unui serviciu regulat de radiodifuziune.
Experimentele radiofonice din anii 1920
În prima parte a secolului al XX-lea, pe teritoriul României funcționau deja instalații de radiotelegrafie. Acestea erau folosite în principal pentru comunicații și nu trebuie confundate cu radiodifuziunea destinată publicului.
Un pas către apariția radioului propriu-zis s-a produs în anii 1920. În martie 1925 a fost constituită Asociația Prietenilor Radiotelefoniei, la inițiativa Societății Române de Fizică, în jurul profesorului Dragomir Hurmuzescu și al Institutului Electrotehnic Universitar din București. În aceeași perioadă au fost organizate audiții publice pentru familiarizarea publicului cu noua tehnologie.
În 1926 au funcționat la București emițătoare experimentale, iar în 1927 Institutul Electrotehnic a dispus de un post românesc de difuziune care transmitea programe cu muzică și informații pentru radioamatori. Dragomir Hurmuzescu relata ulterior că postul Institutului Electrotehnic a funcționat până în toamna anului 1928, când emisiunile au fost preluate de noua societate de radiodifuziune.
Radio România Cultural menționează că, în 1927, Hurmuzescu realiza emisii de două ori pe săptămână, pe lungimea de undă de aproximativ 350 de metri. Transmisiile aveau caracter experimental și precedau apariția unui post național cu program regulat.
Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România a fost constituită la 22 decembrie 1927. Prima reuniune a Consiliului de Administrație a avut loc la 5 martie 1928, după înregistrarea societății la tribunal.
La 19 iunie 1928, societatea a cumpărat imobilul din strada General Berthelot nr. 60 din București, care a devenit primul său sediu. Pentru începutul emisiunilor a fost utilizat un post provizoriu, până la instalarea unui emițător de putere mai mare.
1 noiembrie 1928: prima emisiune oficială
Prima emisiune oficială a Societății de Difuziune Radiotelefonică din România a fost transmisă joi, 1 noiembrie 1928, începând cu ora 17:00.
Postul emitea din strada General Berthelot nr. 60 cu un emițător de 400 de wați, pe lungimea de undă de 401,6 metri. Programul inaugural s-a desfășurat între orele 17:00 și 24:00.
La începutul transmisiei s-a auzit apelul „Alo! Alo! Aici Radio București!”, după care profesorul Dragomir Hurmuzescu, președintele Consiliului de Administrație, a rostit cuvântul de deschidere.
Programul primei zile a inclus poezia „Un suflet nou”, de Horia Furtună, buletine de știri, informații meteorologice și muzică. Horia Furtună a susținut și prima conferință radiofonică, intitulată „Poezia populară română”. Manuscrisul programului din 1 noiembrie 1928 este păstrat în dosarul nr. 1/1928 din Arhiva Scrisă a Societății Române de Radiodifuziune.
Margareta Marinescu a fost prima crainică a radioului public românesc. La început, instituția avea numai 17 angajați, iar programul era transmis câteva ore pe zi.
Primele săptămâni au adus treptat noi forme de program. La 4 noiembrie 1928, actrița Victoria Mierlescu a susținut un recital de versuri la microfon. La 30 noiembrie a fost transmis primul concert simfonic al Orchestrei Radiodifuziunii Române, iar la 8 decembrie a fost difuzată prima emisiune dedicată femeilor. „Ora copiilor” a debutat la 12 ianuarie 1929.