Curtea de Apel București a constatat că Dumitru Adăscăliței a avut calitatea de colaborator al fostei Securități. Potrivit documentelor analizate de instanță, acesta a fost recrutat în 1967 și a primit numele conspirativ „Grigore Birlic”.
Dosarul
În Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 1447 din 31 octombrie 2016 a fost publicată Sentința civilă nr. 2273 din 30 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 11032/2/2011.
Completul de judecată a fost format din președintele Farmathy Gheza Attila, cu participarea grefierului Hulea Mariana.
Acțiunea a fost introdusă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în cazul lui Dumitru Adăscăliței. Verificarea a pornit după o cerere adresată CNSAS, în mai 2010, de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în legătură cu calitatea acestuia de deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.
Colaborarea cu Securitatea
Potrivit Notei de Constatare nr. DI/I/1021 a CNSAS și înscrisurilor analizate de instanță, Dumitru Adăscăliței a fost recrutat la 29 martie 1967, sub numele conspirativ „Grigore Birlic”.
Sarcinile sale priveau supravegherea informativă a unei persoane de naționalitate germană, precum și a turiștilor germani și francezi care ajungeau pe litoral. În același an s-a transferat la U.M. 01993 București, unde a fost preluat în legătură de organele de contrainformații. Instanța a reținut că a rămas în rețeaua informativă până în 1969, când a fost ales secretar U.T.C., moment în care legătura a fost abandonată.
În materialele aflate la dosar apar informații transmise organelor de Securitate despre intenția unei persoane de a pleca în Republica Federală Germania. Adăscăliței a relatat că persoana în cauză aprecia modul de viață din Germania și îl considera superior celui din România, inclusiv din cauza lipsei unor produse.
Într-o notă din 7 septembrie 1967 a consemnat și intenția persoanei respective de a pleca în străinătate. Din actele analizate de instanță rezulta că aceasta se afla deja în atenția organelor de Securitate pentru relațiile cu cetățeni străini și pentru intenția de a părăsi România.
Adăscăliței a primit inclusiv sarcina de a se deplasa la domiciliul persoanei pentru a afla informații despre rudele din străinătate care o vizitau și despre împrejurările legate de intenția acesteia de a emigra.
Poziția pârâtului
Dumitru Adăscăliței a solicitat respingerea acțiunii CNSAS ca neîntemeiată.
El a arătat că a avut calitatea de cadru militar și că, în această calitate, avea obligația de a respecta ordinele și regulamentele militare. Potrivit apărării sale, Ministerul Apărării Naționale impunea raportarea pe cale ierarhică a unor situații referitoare la relațiile cadrelor militare cu străinii sau la manifestări considerate incompatibile cu normele existente în acea perioadă.
Adăscăliței a susținut că nu a semnat un angajament de colaborare și a invocat faptul că în dosar nu exista un înscris olograf semnat de el.
În fața instanței a recunoscut însă că, în timpul unui zbor efectuat împreună cu comandantul de echipaj, a relatat unui ofițer de contrainformații despre afirmațiile unei persoane referitoare la situația socială, politică și economică din România. A arătat că discuțiile ulterioare cu ofițerul de contrainformații au avut loc numai în prezența comandantului de echipaj, după misiuni, și au fost sporadice.
Pârâtul a mai susținut că nerespectarea ordinelor militare ar fi reprezentat o formă de insubordonare și că acțiunile sale trebuie analizate în contextul obligațiilor pe care le avea în calitate de ofițer.
Hotărârea instanței
Curtea de Apel București a apreciat că probele administrate îndeplineau condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității.
Instanța a reținut că informațiile transmise priveau atitudinea unei persoane față de regimul politic și social din România, aprecierile sale despre modul de viață din Germania și intenția de a emigra. Judecătorul a considerat că asemenea relatări vizau atitudini potrivnice regimului comunist.
Curtea a constatat, de asemenea, că informațiile au determinat măsuri de supraveghere informativă asupra persoanei vizate, reprezentând o ingerință în viața privată. În motivarea sentinței au fost invocate dreptul la viață privată și libertatea de exprimare, prevăzute atât de Constituția României din 1965, cât și de Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.
Apărarea potrivit căreia Adăscăliței acționa în executarea ordinelor și instrucțiunilor militare nu a fost primită de instanță. Curtea a apreciat că atingerea adusă drepturilor și libertăților fundamentale fără un temei justificat trebuia analizată prin raportare la normele generale privind aceste drepturi.
Prin Sentința civilă nr. 2273 din 30 martie 2012, Curtea de Apel București a dispus:
„Constată că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.”
Sentința putea fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.