Mihail Balnuțiu a fost stabilit prin hotărâre definitivă ca având calitatea de colaborator al fostei Securități. Potrivit documentelor analizate de instanță, acesta a semnat un angajament de colaborare la 29 noiembrie 1983 și a primit numele conspirativ „Mircea”.
Dosarul
În Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 1447 din 31 octombrie 2016 a fost publicată Sentința civilă nr. 1400 din 28 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 5826/2/2011.
Completul de judecată a fost format din președintele Pătrașcu Horațiu, cu participarea grefierului Pădureanu Marga.
Acțiunea a fost introdusă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în cazul lui Mihail Balnuțiu.
Colaborarea cu Securitatea
Potrivit documentelor aflate la dosar, Mihail Balnuțiu a semnat la 29 noiembrie 1983 un „angajament” prin care se obliga să sprijine organele de Securitate, să ofere informații considerate de interes și să păstreze secretul colaborării.
Angajamentul a fost dat în fața unui ofițer specialist din cadrul Departamentului Securității Statului – Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă. La momentul recrutării, Balnuțiu avea 33 de ani și lucra ca barman la restaurantul „Sud” – IAPL Aluniș.
Raportul întocmit la 30 noiembrie 1983 consemna că acesta a primit, de comun acord, numele conspirativ „Mircea”.
Recrutarea urmărea obținerea de informații despre activitatea și preocupările cetățeanului român cu domiciliul în străinătate Popeancă Cristache, aflat în atenția organelor de Securitate, precum și despre alți cetățeni români stabiliți în afara țării.
Instanța a reținut că Balnuțiu a întocmit numeroase note informative. Sentința menționează documente datate 21 noiembrie 1983, 29 martie 1984, 4 aprilie 1984, 14 august 1984, 5 septembrie 1984, 10 aprilie 1985 și 9 septembrie 1985.
În aceste note oferea date de contact ale persoanelor despre care relata, împrejurările în care le întâlnise, opiniile lor politice, discuțiile purtate, activitățile și preocupările acestora, poziția față de România și sistemul politic din țară, precum și informații despre posibilitatea revenirii lor în România.
Nota de constatare indica existența a 39 de asemenea materiale în perioada 29 martie 1984 – 21 aprilie 1986. Pentru cauza judecată au fost selectate numai o parte dintre acestea.
În dosar se aflau și rapoarte de analiză a activității informatorului „Mircea”, din 3 aprilie 1984, 13 aprilie 1984 și 6 iunie 1984. Potrivit acestora, după recrutare a furnizat un număr mare de materiale informative despre persoane aflate în atenția Securității, iar activitatea sa era apreciată de ofițeri drept loială și receptivă.
Mihail Balnuțiu a fost scos din rețeaua informativă la 12 iunie 1986, după ce organele de Securitate au apreciat că nu mai avea posibilitatea de a furniza informații considerate de interes.
Poziția pârâtului
Mihail Balnuțiu a solicitat respingerea acțiunii CNSAS ca neîntemeiată.
El a susținut că, la 29 noiembrie 1983, a fost obligat să semneze angajamentul de colaborare și că a fost amenințat cu repercusiuni asupra familiei sale.
De asemenea, a afirmat că informațiile furnizate organelor de Securitate erau false și urmăreau inducerea acestora în eroare. Apărarea sa a susținut că Balnuțiu a fost victima sistemului și că angajamentul nu a fost semnat voluntar.
Hotărârea instanței
Curtea de Apel București a considerat că informațiile furnizate de Mihail Balnuțiu se refereau la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și au vizat dreptul la liberă exprimare, libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.
Instanța a avut în vedere faptul că informațiile vizau opiniile politice ale persoanelor urmărite, relațiile lor în străinătate, poziția față de România și față de sistemul politic comunist, precum și posibilitatea revenirii acestora în țară.
Curtea nu a primit susținerea potrivit căreia angajamentul a fost semnat sub amenințarea unor repercusiuni asupra familiei. Instanța a arătat că această afirmație nu a fost dovedită.
A fost respinsă și apărarea potrivit căreia informațiile furnizate ar fi fost false și destinate inducerii în eroare a Securității. Curtea a reținut că, pe parcursul colaborării, Balnuțiu a furnizat numeroase materiale, iar rapoartele ofițerilor consemnau că acestea au fost considerate utile și cu conținut operativ.
Prin Sentința civilă nr. 1400 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel București a dispus:
„Constată că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.”
Sentința prevedea posibilitatea formulării unui recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pe copia publicată în Monitorul Oficial apare mențiunea că hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare la 13 august 2012.