Teodor Miclea a fost un preot greco-catolic trecut prin detenție politică în anii regimului comunist. A fost închis la Jilava, Gherla și în mai multe lagăre de muncă, între care Peninsula, Poarta Albă, Valea Neagră și Cavnic. După eliberare, a continuat să trăiască sub supraveghere, iar din 1974 s-a stabilit la Călan, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
Biografia sa este legată de istoria Bisericii Române Unite cu Roma, desființată oficial de autoritățile comuniste în 1948. Într-un articol publicat în 1996, Teodor Miclea afirma că întreaga sa activitate a fost o luptă continuă pentru Biserica greco-catolică, supusă represiunii după instaurarea regimului comunist.
În același an, în revista „Memoria”, preotul explica motivul pentru care a decis să-și noteze amintirile. Nu urmărea doar să relateze propria experiență, ci să lase o mărturie despre suferințele îndurate și despre pericolul intoleranței religioase, al violenței și al urii dintre oameni.
Cine a fost Teodor Miclea
Teodor Miclea s-a născut la 4 aprilie 1917, în localitatea Racova, județul Satu Mare, într-o familie numeroasă. A absolvit în 1939 Liceul „Papiu Ilarian” din Târgu Mureș, apoi s-a mutat la Blaj, unde s-a înscris la Academia Teologică. A absolvit studiile teologice în 1943.
După căsătoria cu Maria, sora profesorului Iuliu Chețan din satul Coroiu, județul Mureș, a fost hirotonit diacon. S-a stabilit apoi la Turda, unde a slujit până în toamna anului 1944, când a fost nevoit să se refugieze la Blaj.
La 21 ianuarie 1945 a fost hirotonit preot de episcopul Valeriu Traian Frențiu. După revenirea administrației românești în nordul Transilvaniei, s-a stabilit în satul natal al soției, unde a slujit până în toamna anului 1948.
Anul 1948 a marcat începutul unei perioade de represiune directă împotriva Bisericii Greco-Catolice. Prin decretul de desființare a cultului, autoritățile comuniste au urmărit scoaterea acestei confesiuni din viața publică și integrarea forțată a credincioșilor în Biserica Ortodoxă.
Pentru Teodor Miclea, perioada a fost marcată de presiuni repetate. Potrivit propriei mărturii, predicile și refuzul de a accepta măsurile impuse de autorități au atras atenția organelor de represiune. A fost ridicat de mai multe ori și dus la interogatorii la Siguranța din Blaj.
În cele din urmă, a fost obligat să părăsească locuința parohială și să se mute în casa părintească. Acolo a organizat slujbe clandestine, într-o cameră transformată în spațiu de rugăciune.
Arestarea și ancheta
Arestarea s-a produs în timpul nopții. Militari înarmați au înconjurat locuința, au făcut percheziție, apoi l-au urcat într-o dubă și l-au dus la Târgu Mureș. Prima noapte de anchetă a durat, potrivit relatării sale, de la ora 23 până la ora 4 dimineața.
Ancheta a fost însoțită de presiuni pentru renunțarea la credință și acceptarea liniei impuse de regim. Teodor Miclea a refuzat propunerile ofițerilor de securitate. Ulterior, a fost transferat la Penitenciarul Tribunalului Militar din Cluj, unde urma să fie judecat.
Documentele penitenciare arată că, în 1951, era arestat pentru „instigare publică”. Acuzația era legată de faptul că ar fi îndemnat credincioșii să nu accepte unificarea forțată a bisericilor. Tribunalul Militar Cluj l-a condamnat la cinci ani de închisoare, prin hotărârea nr. 292/1952, pentru perioada 29 noiembrie 1951 – 26 noiembrie 1956.
Teodor Miclea a trecut prin mai multe locuri de detenție ale regimului comunist. A fost închis la Jilava și Gherla, dar și în lagărele de muncă Peninsula, Poarta Albă, Valea Neagră și Cavnic.
Detenția a însemnat foamete, muncă forțată, anchete, lipsuri și presiune psihologică.
Stabilirea la Călan
După eliberare, Teodor Miclea a continuat să fie urmărit de autorități. În 1974 s-a stabilit la Călan, în județul Hunedoara, unde a fost repartizat ca profesor fiul său, Ovidiu, absolvent al Facultății de Fizică.
Călanul a devenit locul în care fostul deținut politic și-a petrecut ultimele decenii de viață. Prezența sa în oraș se leagă de trecutul comunității greco-catolice, fiind, alături de Nicolae Itul, unul dinte fondatorii parohiei greco-catolice din Călan după 1989.
În anul 2000, Teodor Miclea a primit titlul de protopop onorific din partea episcopului Alexandru Mesian, ca recunoaștere a activității sale pastorale și a fidelității față de Biserica Greco-Catolică.
Teodor Miclea a murit la 14 februarie 2006, în orașul Călan.