Stănoiu Mihaela-Rodica, cunoscută sub numele conspirativ „Sanda”, a fost stabilită prin hotărâre definitivă ca având calitatea de colaborator al fostei Securități.
Dosarul
În Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 512 din 8 septembrie 2014 a fost publicată Sentința nr. 213/CA/2012 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 48681/3/CA/2008.
Completul de judecată a fost format din președintele Simona Marinescu și grefierul Mihaela Micula. Sentința a rămas definitivă și a fost publicată în Monitorul Oficial.
Colaborarea cu Securitatea
Expertizele judiciare grafoscopice au stabilit că notele informative semnate „Sanda” din anii 1983–1985, aflate în dosarele I 3998 și I 64707, au fost redactate și semnate de Stănoiu Mihaela-Rodica.
„Raportul de expertiză nr. 37/2012 a concluzionat că notele informative au fost scrise, datate și semnate de persoana de la care provin și scriptele de comparație, respectiv reclamanta Stănoiu Mihaela Rodica.”
CNSAS a arătat că în total unsprezece note semnate „Sanda” au vizat persoane din mediul profesional și privat al reclamantei. Acestea includeau informații despre o colegă de serviciu care avea legături cu postul de radio „Europa Liberă”. În urma notei, Securitatea a deschis acțiunea de urmărire informativă asupra persoanei vizate.
Instanța a reținut că aceste relatări vizau activități și atitudini potrivnice regimului comunist și erau de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate.
Poziția pârâtului
În proces, Stănoiu Mihaela-Rodica a avut calitatea de reclamantă, CNSAS fiind pârât. Ea a susținut că nu este autoarea notelor, că termenul de 90 de zile din lege ar fi fost depășit, că pseudonimul „Sanda” ar fi putut fi atribuit impropriu și că expertizele gazoscopice au fost nelegale.
CNSAS a răspuns că verificarea pentru demnitari se face din oficiu, că termenul invocat nu atrage nulitatea, iar legea nu impune existența unui dosar de rețea separat, fiind suficient ca probele să se regăsească în dosarele de urmărire ale persoanelor vizate. Instanța a reținut aceste argumente și a confirmat că nu este necesar un angajament scris pentru a stabili calitatea de colaborator, ci simpla furnizare de note care au vizat drepturi și libertăți fundamentale.
Hotărârea instanței
Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea și a menținut deciziile CNSAS:
„Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta Stănoiu Mihaela-Rodica (…) în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.”
De asemenea, instanța a obligat-o pe reclamantă la plata a 22.513 lei cheltuieli de judecată către CNSAS.
Sentința a fost pronunțată la 19 iunie 2012 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 512/08.09.2014.