Cetatea medievală a Orăștiei se află în centrul orașului, pe un platou ocupat încă înainte de construirea zidurilor din piatră. În incintă se păstrează biserica reformată, biserica evanghelică luterană și vestigiile unei capele circulare, cunoscută drept rotonda de la Orăștie.
Ansamblul este înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul HD-II-a-A-03376. Cercetările arheologice au identificat aici urme de locuire medievală timpurie, fortificații succesive și morminte.
De la fortificația din lemn la zidurile de piatră
Orăștia este atestată documentar în anul 1224, în Diploma Andreană, prin care regele Andrei al II-lea confirma drepturile coloniștilor sași. Documentul menționează localitatea sub numele de Waras, însă anul atestării nu reprezintă și data construirii cetății actuale.
Potrivit cercetătorilor Zeno-Karl Pinter și Claudia Urduzia, o primă fortificație cu val de pământ și palisadă de lemn pare să fi existat în secolele XI–XII. Spre sfârșitul secolului al XII-lea, aceasta a fost adaptată pentru o curte seniorială.
Incinta din piatră a fost ridicată în secolul al XIV-lea. Intrarea se afla pe latura vestică și era apărată de un turn de poartă. Alte turnuri întăreau laturile de nord și de sud.
La mijlocul secolului al XVI-lea, vechea intrare a fost înlocuită cu o poartă pe latura nordică, protejată de o barbacană, o amenajare defensivă construită în exteriorul intrării. În aceeași etapă au fost ridicate turnuri semicirculare exterioare pe laturile de est și de vest.
Cetatea măsoară aproximativ 91 × 84,5 metri. Zidurile, construite din piatră brută de râu legată cu mortar, au grosimi de 1,55–1,70 metri. Apărarea era completată de un șanț, ale cărui urme au fost identificate arheologic.
Rotonda și bisericile din incintă
La est de biserica reformată se află vestigiile unei capele cu plan circular. Raportul arheologic al cercetărilor din 2021 datează construirea rotondei la jumătatea secolului al XII-lea. Edificiul este astfel anterior atât bisericii parohiale medievale, cât și incintei din piatră.
Biserica reformată a fost inițial un lăcaș parohial catolic, ale cărui începuturi sunt plasate de cercetători în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Clădirea a trecut ulterior prin transformări și refaceri.
Biserica evanghelică luterană din vecinătate aparține unei perioade mult mai târzii. Construcția sa s-a desfășurat între 1820 și 1823, după planurile preotului Joseph Leonhard. Lăcașul a fost sfințit la 29 septembrie 1823.
Cercetările arheologice și restaurarea
Cercetările sistematice au început în 1991, în cadrul unui proiect destinat salvării și restaurării cetății. Construirea unor blocuri în apropierea zidurilor, în ultimii ani ai regimului comunist, a afectat grav monumentul și terenul din jurul acestuia.
Investigațiile din 2021 au identificat 30 de morminte și au cercetat fundația unui turn aproximativ circular din colțul nord-estic al cetății. Turnul, prevăzut cu un contrafort, măsoară circa 5,70–7,60 metri în diametru. Printre descoperiri se numără fragmente de vase ceramice, cahle, sticlă și obiecte metalice.
După lucrările de conservare și restaurare, cetatea a fost redeschisă oficial publicului la 18 august 2025. Proiectul a avut o valoare de 25,4 milioane de lei, din care 19,5 milioane au reprezentat finanțare din partea Uniunii Europene.