Bisericile medievale din Strei și Streisângeorgiu au fost prezentate în presa națională ca parte a unui grup de șase biserici cneziale hunedorene aflate pe lista indicativă UNESCO, alături de Densuș, Ostrov, Sântămăria-Orlea și Gurasada. Consultarea evidenței oficiale publicate de Centrul Patrimoniului Mondial arată însă că, dintre monumentele amintite, numai biserica din Densuș figurează pe lista indicativă a României, unde a fost înscrisă în 1991.
Lista indicativă nu este echivalentă cu Lista Patrimoniului Mondial. Ea reprezintă inventarul monumentelor pe care un stat ar putea decide să le nominalizeze în anii următori. Ulterior sunt necesare pregătirea unui dosar, demonstrarea valorii universale excepționale și evaluarea candidaturii de către organismele UNESCO.
Strei și Streisângeorgiu nu sunt, din punct de vedere procedural, aproape de înscrierea în patrimoniul mondial. Cele două monumente nu figurează în prezent pe lista indicativă oficială și nici într-o candidatură comună publicată de UNESCO.
Valoarea lor istorică rămâne însă evidentă. Cele două lăcașuri fac parte din amplul grup al bisericilor medievale de piatră din Țara Hațegului. Biserica din Strei a atras atenția cercetătorilor și călătorilor încă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, după cum arată mărturiile lui Joseph von Hohenhausen și Aron Densușianu.
La Streisângeorgiu se păstrează inscripții și picturi medievale cercetate de Nicolae Iorga și Radu Popa. Starea picturilor murale și intervențiile necesare pentru protejarea lor au fost prezentate pe larg într-un studiu dedicat conservării monumentului.
Valoarea bisericii din Streisângeorgiu este amplificată de numeroase descoperiri arheologice. În timpul cercetărilor efectuate în necropola medievală din jurul monumentului a fost descoperit un mormânt tumular dacic, datat în secolul I î.Hr. Inventarul său, alcătuit din arme și piese de harnașament, a fost asociat unui războinic călare din elita militară locală. Prezența romană este ilustrată de inscripția „Genio Pagi Aquaensis”, găsită în altarul bisericii, dar și de un relief votiv reprezentând-o pe zeița Diana, identificat în apropierea satului.
O posibilă candidatură comună ar trebui reluată mai întâi la nivel național, prin includerea grupului în lista indicativă și pregătirea unei documentații unitare. Până atunci, apropierea de UNESCO rămâne mai degrabă o perspectivă culturală.