EFE (Agencia EFE) este principala agenție de presă din Spania și una dintre cele mai cunoscute agenții internaționale de știri în limba spaniolă. A fost înființată la 3 ianuarie 1939, la Burgos, în timpul Războiului Civil Spaniol, prin reorganizarea Agenției Fabra. Crearea sa a fost susținută de autoritățile conduse de generalul Francisco Franco. În primele decenii a funcționat sub influența regimului franchist. După revenirea Spaniei la democrație, EFE și-a extins rețeaua de corespondenți, îndeosebi în America Latină. În prezent, aparține statului spaniol și furnizează știri, fotografii și materiale video instituțiilor media din întreaga lume.
Agenția Fabra și începuturile presei de agenție în Spania
Istoria EFE începe în 1865, când jurnalistul Nilo María Fabra a înființat la Madrid Centro de Corresponsales, prima agenție de știri din Spania.
La mijlocul secolului al XIX-lea, telegraful schimba modul în care circulau informațiile. Ziarele puteau primi știri din alte orașe și din străinătate mult mai repede, fără să depindă de corespondența trimisă prin poștă.
În 1870, Fabra a încheiat un acord cu agenția franceză Havas, predecesoarea actualei Agence France-Presse. În baza acordului, prelua și distribuia în Spania știrile internaționale furnizate de partenerul francez.
Colaborarea cu Havas a dus treptat la preluarea Agenției Fabra de către compania franceză. În 1919, când Fabra a fost reorganizată ca societate comercială, Havas deținea aproximativ 90% din acțiuni.
Situația s-a schimbat în timpul dictaturii generalului Miguel Primo de Rivera, instaurată în 1923. Autoritățile spaniole doreau să reducă dependența presei de agențiile străine. În 1927 mai multe bănci din Spania au cumpărat majoritatea acțiunilor Fabra. Colaborarea cu Havas a continuat însă și după aceea.
Izbucnirea Războiului Civil Spaniol, în iulie 1936, a afectat direct activitatea agenției. Birourile din Madrid și Barcelona au rămas în teritoriile controlate de republicani, în timp ce conducerea companiei s-a stabilit la Burgos, oraș aflat sub autoritatea forțelor naționaliste conduse de Francisco Franco.
Înființarea EFE în 1939
În timpul războiului civil, autoritățile naționaliste au decis să organizeze o agenție care să furnizeze știri din teritoriile controlate de armata lui Franco și să transmită informații presei străine.
Proiectul a fost susținut de Ramón Serrano Suñer, ministru de Interne și cumnat al generalului Franco. La pregătirea proiectului au participat José Antonio Giménez Arnau, responsabil al serviciului național de presă, și jurnalistul Vicente Gállego, unul dintre fondatorii cotidianului Ya.
La 3 ianuarie 1939, la Burgos, a fost constituită Agencia EFE S.A., prin reorganizarea Agenției Fabra. Noua companie a preluat bunurile, personalul și acordurile internaționale ale acesteia.
EFE avea inițial capital privat, provenit de la bănci, editori de ziare și foști acționari ai Fabra. Statul nu figura printre proprietari, deși autoritățile au avut un rol decisiv în înființarea și conducerea agenției.
Primul președinte a fost Celedonio de Noriega, marchiz de Torrehoyos, care deținuse aceeași funcție la Fabra. Vicente Gállego a fost numit director general.
Redacția și-a început activitatea într-un apartament de pe strada Vitoria din Burgos, cu aproximativ 20 de angajați.
După încheierea războiului civil, în aprilie 1939, sediul central s-a mutat la Madrid, în fostele birouri ale Agenției Fabra de pe strada Espalter. Un an mai târziu, EFE a cumpărat o clădire pe strada Ayala, unde a funcționat aproape patru decenii.
Originea numelui EFE
Originea numelui EFE rămâne controversată. Actul de constituire a agenției, din 3 ianuarie 1939, consemnează denumirea Agencia EFE S.A., fără să precizeze semnificația.
În 1982, Luis María Anson, fost director al EFE, a susținut că numele provine de la litera „F”, comună agențiilor Fabra, Febus și Faro, implicate în formarea noii companii.
O altă explicație a oferit Ramón Serrano Suñer, fost ministru de Interne și unul dintre inițiatorii EFE. Acesta a afirmat că denumirea face trimitere la Falange Española, organizația fascistă spaniolă, și la FE, ziarul organizației fasciste.
José Antonio Giménez Arnau, care a participat la înființarea agenției, a respins însă asocierea numelui cu Falange sau cu Francisco Franco. Disputa nu a dus la stabilirea unei explicații acceptate de toți cei implicați.
La început, EFE folosea denumiri diferite pentru serviciile sale. Știrile internaționale erau transmise sub numele EFE, cele din Spania sub marca CIFRA, fotografiile prin CIFRA Gráfica, iar informațiile sportive sub denumirea Alfil.
La sfârșitul anilor 1970, agenția a renunțat la aceste denumiri și a reunit toate serviciile sub numele EFE.
Activitatea agenției în timpul regimului Franco
După victoria naționaliștilor în Războiul Civil Spaniol, EFE a devenit una dintre principalele surse de știri pentru presa din Spania. În timpul dictaturii lui Francisco Franco, agenția transmitea informații din țară și din străinătate, precum și comunicate oficiale ale guvernului. Activitatea sa era însă afectată de cenzură, îndeosebi în privința relatărilor despre politică și armată.
În relațiile cu agențiile internaționale, EFE a încercat să păstreze o anumită independență față de autoritățile spaniole. Primul său director, Vicente Gállego, a continuat colaborarea cu instituțiile de presă occidentale, în ciuda presiunilor exercitate de Germania nazistă.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, autoritățile germane au încercat să folosească EFE pentru răspândirea propagandei naziste în America Latină. Gállego s-a opus planului, iar relațiile sale cu reprezentanții germani și cu oficialii spanioli favorabili Axei au devenit tot mai tensionate.
În iunie 1944, EFE a încheiat un acord cu agenția britanică Reuters, decizie care a provocat noi nemulțumiri în cercurile apropiate Germaniei. Două luni mai târziu, Gállego a fost înlocuit de jurnalistul Pedro Gómez Aparicio.
Colaborarea cu Reuters a continuat și după război. În 1946, cele două agenții au înființat Comtelsa, un serviciu comun de știri economice, care furniza informații despre companii, piețe financiare și comerț.
În 1951, EFE a instalat primul aparat receptor de telefotografie, prin care putea primi fotografii la distanță, fără să mai aștepte expedierea imaginilor prin poștă sau curier.
În februarie 1958, conducerea a fost preluată de jurnalistul, scriitorul și diplomatul Manuel Aznar Zubigaray, care a rămas director general până în martie 1960.
Extinderea în America Latină
În anii 1960, EFE și-a extins activitatea în America Latină, unde numeroase ziare depindeau de agențiile americane și europene pentru știrile internaționale. O mare parte a materialelor provenea de la Reuters, Associated Press și Agence France-Presse și necesita traducere în spaniolă.
În 1965, EFE a deschis la Buenos Aires, în Argentina, primul său birou permanent din regiune. Inițiativa a fost susținută de Carlos Sentís, numit președinte al agenției în acel an, și de directorul general Carlos Mendo.
La 2 ianuarie 1966, EFE a lansat un serviciu internațional de știri pentru presa latino-americană. Redacțiile puteau primi direct în spaniolă informații despre evenimentele din întreaga lume, fără să mai depindă exclusiv de traducerile agențiilor străine.
În anii următori, EFE a deschis noi birouri în America Latină.
În 1969, agenția a început să transmită știri în engleză și franceză, inițial într-un volum redus.
În noiembrie 1972, EFE și mai multe instituții media din America Centrală au înființat Agencia Centroamericana de Noticias (ACAN), cu sediul la Panama. Aceasta furniza știri despre evenimentele din regiune, pe care EFE le putea distribui și prin rețeaua sa internațională.
EFE după revenirea Spaniei la democrație
Moartea lui Francisco Franco, la 20 noiembrie 1975, a marcat începutul tranziției Spaniei către democrație, proces care a dus la adoptarea unei noi Constituții în 1978.
În această perioadă, restricțiile impuse presei au fost eliminate treptat, iar ziarele au putut relata tot mai liber despre partide, alegeri și activitatea guvernului. Schimbările au influențat și activitatea EFE, care a funcționat timp de aproape patru decenii sub controlul regimului franchist.
În septembrie 1976, jurnalistul Luis María Anson a fost numit președinte al agenției, iar o lună mai târziu a preluat și conducerea executivă. În timpul mandatului său, EFE a deschis 24 de birouri în străinătate și a angajat aproximativ 50 de corespondenți, extinzându-și activitatea în Asia, Africa și Oceania.
În 1978, agenția a deschis un birou la Beijing, condus de jurnalistul Manuel Molares do Val.
Au avut loc și schimbări în organizarea companiei. În aprilie 1977, sediul central s-a mutat de pe strada Ayala într-o clădire mai mare, pe strada Espronceda din Madrid. Tot în această perioadă, EFE a renunțat la denumirile CIFRA, CIFRA Gráfica și Alfil, folosite până atunci pentru știrile interne, fotografii și informațiile sportive. Toate serviciile au fost reunite sub numele EFE.
Agenția a pierdut, de asemenea, monopolul asupra distribuirii în Spania a știrilor furnizate de agențiile străine.
Relațiile financiare cu statul au fost reorganizate. În loc să primească subvenții directe, EFE a început să fie plătită în baza unor contracte pentru serviciile de informare oferite instituțiilor publice.
EFE și regulile de redactare în limba spaniolă
Extinderea EFE în America Latină a adus în atenția redacției numeroase regionalisme și particularități ale limbii spaniole. Unele cuvinte aveau sensuri diferite de la o țară la alta, iar jurnaliștii trebuiau să țină cont de diferențe în redactarea știrilor.
În 1978, EFE a publicat un manual de stil, elaborat sub coordonarea lingvistului Fernando Lázaro Carreter, membru al Academiei Regale Spaniole. Manualul stabilea reguli pentru redactarea știrilor, folosirea termenilor și evitarea greșelilor de limbă.
La începutul anilor 1980, EFE și Institutul de Cooperare Ibero-Americană au înființat Departamento de Español Urgente (DEU), cu participarea unor specialiști ai Academiei Regale Spaniole. Departamentul oferea asistență lingvistică jurnaliștilor, răspunzând întrebărilor despre gramatică, ortografie și utilizarea anumitor cuvinte sau expresii.
În februarie 2005, EFE și grupul bancar BBVA au creat Fundación del Español Urgente (Fundéu), cu sprijinul Academiei Regale Spaniole. Noua organizație a continuat activitatea de consiliere lingvistică, publicând recomandări destinate atât jurnaliștilor, cât și publicului larg.
Fundéu a acordat o atenție deosebită termenilor noi din politică, economie, știință și tehnologie, explicând formele corecte și utilizarea lor în limba spaniolă.
În 2020, EFE și Academia Regală Spaniolă au încheiat un nou acord. Fundația a fost reorganizată sub numele FundéuRAE.
Informatizarea redacției și apariția internetului
La sfârșitul anilor 1970, EFE a început să înlocuiască mașinile de scris și teleimprimatoarele cu echipamente electronice. Calculatoarele au schimbat treptat redactarea, prelucrarea și transmiterea știrilor.
În 1984, agenția a devenit membră a European Pressphoto Agency (EPA), specializată în distribuirea fotografiilor de presă.
În 1988, a lansat EFE Data, o bază electronică în care puteau fi consultate știrile publicate anterior. Din anul următor, materialele au început să fie transmise abonaților și prin satelit.
În 1995, EFE a inaugurat la Granada un serviciu de știri în limba arabă.
Tot în 1995, agenția a primit Premiul Prințul Asturiei pentru Comunicare și Științe Umaniste.
După numirea lui Miguel Ángel Gozalo la conducere, în 1996, EFE și-a extins prezența pe internet și a introdus servicii de informare pentru telefoanele mobile.
Fotografiile au început, la rândul lor, să fie distribuite electronic. În 1998, EFE a lansat o fototecă digitală, prin care redacțiile puteau consulta și obține imagini fără să mai solicite copii pe hârtie fotografică.
Din 2000, agenția a început să vândă materiale prin internet și să digitalizeze colecțiile de știri și fotografii.
Un an mai târziu, a lansat un serviciu în limba portugheză pentru Brazilia, iar în 2002 a deschis un centru editorial la Miami, destinat presei de pe continentul american.
În 2003, la Madrid a fost inaugurată o redacție multimedia, unde erau coordonate știrile, fotografiile și materialele audio-video pentru diferitele servicii ale agenției.
Arhiva fotografică EFE
Arhiva EFE păstrează fotografii care au ca temă Războiul Civil Spaniol, dictatura lui Franco, tranziția democratică și numeroase evenimente internaționale.
Primele imagini datează din 1939, când fotoreporterii agenției au documentat ultimele luni ale războiului civil și începutul regimului franchist.
Colecțiile s-au îmbogățit ulterior cu fotografii realizate de angajații EFE, dar și cu fonduri preluate de la alți fotografi și instituții de presă. Printre ele se numără arhivele lui Juan Guzmán și Alfonso Sánchez Portela, cunoscut sub numele de Alfonso.
Potrivit datelor publicate de EFE, arhiva reunește peste 25 de milioane de imagini, păstrate pe negative, diapozitive, plăci de sticlă, hârtie fotografică și în format digital.
Un loc aparte îl ocupă fotografiile din 23 februarie 1981.
Manuel Pérez Barriopedro și Manuel Hernández de León au fotografiat momente din timpul ocupării Parlamentului de către militari. Imaginile lor au devenit unele dintre cele mai cunoscute documente vizuale despre tentativa de lovitură de stat.
În 2020, arhiva agenției a primit o mențiune de onoare în cadrul Premiilor Internaționale de Jurnalism Regele Spaniei.
EFE în secolul XXI
Pe lângă știrile generale, EFE a creat redacții și servicii specializate în economie, agricultură, sănătate, mediu și afaceri europene.
În martie 2019, a lansat EFE Verifica, un serviciu dedicat verificării informațiilor. Jurnaliștii cercetează declarații publice, fotografii, înregistrări video și afirmații distribuite pe internet, pentru a stabili dacă sunt corecte sau prezentate într-un context înșelător.
Din 2001, EFE se află sub administrarea Sociedad Estatal de Participaciones Industriales (SEPI), instituția care gestionează acțiunile deținute de statul spaniol în mai multe companii.
Agenția funcționează ca o societate comercială de stat, cu sediul central la Madrid, pe Avenida de Burgos nr. 8, unde s-a mutat în 2014.
Potrivit datelor instituționale, EFE are peste 2.000 de angajați și colaboratori de 60 de naționalități, prezenți în aproximativ 180 de orașe din 110 țări.
Pe lângă sediul din Madrid, agenția dispune de centre editoriale la Bogotá și Bangkok, care coordonează știrile din regiunile respective.
Materialele sunt distribuite în spaniolă, engleză, portugheză și arabă. EFE transmite anual aproximativ trei milioane de știri, fotografii și materiale audio-video, preluate de peste 2.000 de instituții media din întreaga lume, conform datelor publicate de companie.
Aniversarea a 85 de ani de la înființare
La 3 ianuarie 2024, EFE a împlinit 85 de ani de la înființare. Pentru a marca aniversarea, agenția a lansat proiectul digital EFE hace historia, în care a prezentat documente, fotografii și mărturii despre activitatea sa.
La 30 ianuarie 2024, EFE a depus la Institutul Cervantes din Madrid o colecție de documente și obiecte legate de istoria agenției. Printre ele s-au numărat manuale de redactare și fotografii realizate în timpul tentativei de lovitură de stat din 23 februarie 1981.
În noiembrie 2024, la Madrid a fost inaugurată expoziția fotografică Tu memoria colectiva („Memoria ta colectivă”), cu imagini din arhiva EFE despre istoria politică, socială și culturală a Spaniei și despre evenimente internaționale.
Expoziția a reunit fotografii din mai multe perioade, de la războaiele și schimbările politice ale secolului al XX-lea până la evenimente recente.
În aprilie 2025, a fost prezentată și la Burgos, orașul în care agenția a fost înființată în 1939.