Agence France-Presse, cunoscută prin sigla AFP, își are originile în Agence Havas, creată la Paris în secolul al XIX-lea de Charles-Louis Havas. Aceasta a pus bazele modelului modern de agenție de presă și a devenit una dintre primele rețele internaționale dedicate colectării și distribuirii știrilor.
Istoria agenției începe cu presa tipărită și mesajele transportate prin curieri sau porumbei călători și continuă cu telegraful, telefonul, sateliții, fotografia digitală și serviciile multimedia.
Charles-Louis Havas și începuturile agențiilor de presă
În 1832, Charles-Louis Havas a deschis la Paris un birou care traducea ziare străine și furniza informații publicațiilor, oamenilor de afaceri, ambasadelor și instituțiilor statului. În 1835, activitatea a fost organizată sub numele Agence Havas, cunoscută la început și ca „Agence des feuilles politiques”.
Havas a construit treptat o rețea de corespondenți și traducători în mai multe țări europene. Într-o perioadă în care informațiile circulau lent, agenția căuta orice mijloc prin care știrile puteau ajunge mai repede la Paris.
A folosit inclusiv porumbei călători. În jurul anului 1840, porumbeii puteau aduce uneori știrile înaintea curierilor oficiali.
Introducerea telegrafului a schimbat radical ritmul activității. Havas a început să folosească noua tehnologie în 1845, iar corespondenții puteau transmite mult mai repede informații către Paris.
În timpul Războiului Crimeii din 1854-1856, rețeaua agenției se întindea deja din marile capitale europene până în apropierea zonei de conflict.
Modelul Havas a fost urmat și în alte țări. Bernhard Wolff a fondat o agenție la Berlin, iar Paul Julius Reuter a dezvoltat la Londra serviciul care avea să devină Reuters. Amândoi au lucrat anterior în mediul Havas.
În 1859, Havas, Reuters și Wolff au încheiat un acord pentru schimbul și distribuirea informațiilor internaționale. Cele trei agenții au ajuns să domine o mare parte din circulația știrilor între principalele centre europene.
Havas s-a extins și în publicitate. În 1852 a apărut o ramură specializată în acest domeniu, care a devenit treptat o parte importantă a companiei. În 1896, agenția și-a mutat sediul în Place de la Bourse din Paris, locul care va rămâne legat mai târziu și de istoria AFP.
De la Havas la Office français d’information
Al Doilea Război Mondial a schimbat complet situația agenției.
După înfrângerea Franței din 1940, serviciul de știri Havas a fost separat de activitatea de publicitate. La 25 noiembrie 1940, partea jurnalistică a devenit Office français d’information, cunoscut prin inițialele OFI.
OFI a funcționat sub autoritatea regimului de la Vichy, iar în Franța ocupată activitatea sa a fost supusă cenzurii și controlului german.
O parte dintre foștii jurnaliști Havas au refuzat să lucreze în aceste condiții. La Londra au apărut servicii de informații legate de Franța Liberă, iar în interiorul țării Rezistența (mișcarea clandestină împotriva ocupației germane) a creat propriile rețele clandestine.
Printre ele se afla Agence d’information et de documentation, AID, unde au lucrat mai mulți dintre jurnaliștii care vor participa în august 1944 la formarea noii agenții.
20 august 1944: nașterea AFP
La 20 august 1944, Parisul se afla încă sub ocupație germană.
În dimineața acelei zile, opt jurnaliști și membri ai Rezistenței s-au întâlnit în fața sediului OFI de la 13, Place de la Bourse. Erau Claude Martial-Bourgeon, Basile Tesselin, Jean Lagrange, Pierre Courtade, Max Olivier-Lacamp, Vincent Latève, Gilles Martinet și Claude Roussel.
Însoțiți de doi polițiști ai Rezistenței, au intrat în sediu și au preluat controlul redacției.
Parisul urma să fie eliberat complet cinci zile mai târziu.
Jurnaliștii au reluat imediat transmiterea informațiilor și au luat legătura cu publicațiile Rezistenței, printre care „Combat”, „Défense de la France”, „Le Parisien Libéré” și „L’Humanité”.
Gilles Martinet, în vârstă de 28 de ani, a devenit primul redactor-șef al agenției.
La ora 11:30 a plecat prima depeșă. Noul serviciu se numea atunci „Agence Française de Presse”. Textul anunța apropiata apariție a primelor ziare libere din Paris și promitea transmiterea unor informații verificate.
Numele „Agence Française de Presse” a fost înlocuit în scurt timp cu „Agence France-Presse”.
La 30 septembrie 1944 a fost adoptată o ordonanță pentru organizarea provizorie a agenției. În luna următoare a început să funcționeze și serviciul fotografic.
Fotografiile puteau fi trimise la distanță cu ajutorul belinografului, aparat care transmitea imagini prin rețele telefonice sau radio.
Refacerea rețelei internaționale
După război, AFP a început să-și refacă rețeaua de corespondenți din străinătate.
A preluat o parte din experiența și legăturile fostei Havas, dar și contactele formate în anii Franței Libere și ai Rezistenței.
La 5 martie 1953, AFP a anunțat moartea lui Iosif Stalin înaintea multor agenții concurente. Corespondenții străini aflați la Moscova aveau dificultăți în transmiterea rapidă a informațiilor din cauza controlului sovietic, iar redacția din Paris urmărea permanent emisiunile interne ale Radio Moscova.
Jean Marin, fost jurnalist al Franței Libere, a devenit director general al AFP în 1954.
În anii următori a lucrat la definirea unei formule juridice care să-i permită agenției să funcționeze fără a depinde direct de guvern sau de un grup privat.
La 10 ianuarie 1957, Parlamentul francez a adoptat legea care stabilește principiile de funcționare ale AFP.
Agenția a devenit un organism autonom, cu personalitate juridică și cu activitate desfășurată după reguli comerciale.
Legea a stabilit și câteva principii editoriale esențiale. AFP nu poate ajunge sub controlul juridic sau de fapt al unui grup politic, ideologic ori economic.
Totodată, agenția trebuie să furnizeze informații exacte și imparțiale și să mențină o rețea suficient de extinsă pentru a putea acoperi evenimentele internaționale.
De la satelit la fotografia digitală
În 1971, AFP a început să folosească satelitul pentru transmiterea informațiilor.
În 1976, serviciul pentru America Latină a devenit primul departament al agenției care a lucrat cu calculatoare.
În 1981, AFP a introdus sistemul Sytin, care permitea transmiterea în timp real a fotografiilor digitizate prin linii telefonice obișnuite.
Din 1988, jurnaliștii aflați pe teren au început să transmită direct prin satelit cu ajutorul echipamentelor Inmarsat. Tehnologia era utilă mai ales în războaie, dezastre sau regiuni unde rețelele locale de comunicații nu funcționau.
Tot în 1988, fotoreporterii AFP au început să folosească Dixel, un scaner portabil care permitea transmiterea digitală a fotografiilor.
Până atunci, fotografii trebuiau adesea să transporte aparatură pentru developare și echipamente voluminoase pentru trimiterea imaginilor. Noile dispozitive au redus mult timpul dintre realizarea unei fotografii și sosirea ei în redacție.
Primul site al AFP a fost deschis la 1 decembrie 1995.
În 2007 a fost lansat AFPTV International, destinat distribuției de materiale video către clienții din întreaga lume. Din 2011, agenția a început să producă și să distribuie material video în format HD.
AFP a continuat în același timp rețeaua internațională construită în deceniile precedente, cu jurnaliști, fotografi și reporteri video prezenți în numeroase regiuni ale lumii.