Telegraful a fost primul sistem modern care a permis transmiterea rapidă a mesajelor la distanță, fără ca textul să fie transportat fizic de un curier. Răspândit în secolul al XIX-lea, a redus considerabil timpul necesar circulației informațiilor. O știre care înainte avea nevoie de zile pentru a ajunge într-un alt oraș putea fi transmisă în câteva minute. Dezvoltarea telegrafului a avut un rol important și în apariția marilor agenții de presă, între care Havas, Reuters și, în România, Agenția Telegrafică a României.
Cum funcționa telegraful
Telegraful electric transmitea mesaje prin impulsuri electrice trimise de-a lungul unui fir. Literele și cifrele nu circulau ca atare prin rețea, ci erau transformate într-un cod.
Cel mai cunoscut a fost codul Morse, în care fiecare literă era reprezentată printr-o combinație de semnale scurte și lungi – puncte și linii. De exemplu, litera A era redată printr-un punct urmat de o linie.
Persoana care trimitea mesajul folosea un mic dispozitiv numit cheie telegrafică. Prin apăsări scurte și lungi, semnalele electrice erau trimise prin fir către stația de destinație. Acolo, un aparat le transforma în semnale care puteau fi citite și transcrise.
Mesajul trimis prin acest sistem se numea telegramă. Telegraful era sistemul de comunicație, iar telegrama era mesajul transmis.
Nu toate telegrafele foloseau codul Morse. În Marea Britanie, de exemplu, William Fothergill Cooke și Charles Wheatstone au dezvoltat un aparat în care ace mobile indicau literele. Cu timpul, sistemele bazate pe coduri simple s-au răspândit pe scară largă, mai ales pentru comunicațiile pe distanțe mari.
De la semnale vizuale la telegraful electric
Ideea de a transmite informații la distanță este mult mai veche decât electricitatea. Oamenii au folosit de-a lungul timpului focuri, fum, steaguri și alte semnale vizuale pentru a anunța pericole sau pentru a transmite mesaje simple.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, francezul Claude Chappe a realizat unul dintre primele sisteme organizate de comunicație rapidă. Telegraful său optic folosea turnuri construite la distanțe de câțiva kilometri. În partea superioară se aflau brațe mobile, iar poziția lor reprezenta diferite semne.
Operatorii aflați într-un turn observau prin lunetă semnalul primit de la stația precedentă și îl reproduceau pentru următoarea. În acest mod, un mesaj putea traversa distanțe mari mult mai repede decât prin intermediul unui curier.
Prima linie importantă a sistemului Chappe, între Paris și Lille, a început să funcționeze în 1794. Telegraful optic avea însă limite evidente: depindea de vizibilitate și nu putea funcționa bine noaptea, pe ceață sau în condiții meteorologice nefavorabile.
Descoperirile din domeniul electricității au permis trecerea la o tehnologie mult mai eficientă. În primele decenii ale secolului al XIX-lea, mai mulți inventatori au încercat să transmită semnale electrice prin fire.
În Marea Britanie, William Fothergill Cooke și Charles Wheatstone au brevetat în 1837 un sistem de telegraf electric, folosit apoi și pe căile ferate. Transmiterea rapidă a informațiilor despre plecarea și sosirea trenurilor avea o importanță practică directă, deoarece putea preveni accidentele pe liniile folosite de mai multe garnituri.
În Statele Unite, Samuel Morse a dezvoltat un alt sistem împreună cu Alfred Vail. Numele lui Morse a rămas strâns legat de telegraf datorită aparatului pe care l-a dezvoltat și codului folosit pentru transmiterea mesajelor. Telegraful electric nu a fost însă invenția unei singure persoane, ci rezultatul mai multor experimente și descoperiri realizate în Europa și America.
La 24 mai 1844, Morse a transmis un mesaj între Washington și Baltimore, aflate la aproximativ 60 de kilometri distanță. Demonstrația a arătat că informația putea ajunge aproape imediat într-un alt oraș.
Rețelele s-au extins apoi rapid. Firele telegrafice au început să însoțească liniile de cale ferată, iar stațiile de telegraf au apărut în tot mai multe orașe.
Mesajele ajung peste oceane
Pentru comunicațiile dintre continente exista însă o problemă: oceanul.
Soluția a fost cablul telegrafic submarin. Firul conductor era protejat și izolat astfel încât să poată fi așezat pe fundul mării, permițând transmiterea impulsurilor electrice între două țărmuri.
În 1858 a devenit funcțional primul cablu telegrafic transatlantic între Europa și America de Nord. Legătura a rezistat numai câteva săptămâni, dar a demonstrat că transmisia era posibilă. În 1866 a fost pus în funcțiune un cablu mult mai fiabil.
Diferența față de vechiul sistem era enormă. Până atunci, un mesaj dintre Londra și New York trebuia transportat cu vaporul și putea avea nevoie de peste o săptămână pentru a ajunge la destinație. Prin telegraf, informația putea traversa Atlanticul într-un timp incomparabil mai scurt.
În următoarele decenii, cablurile submarine au format o rețea care lega Europa de America, Asia, Africa și Australia.
Pentru ca mesajele să poată trece ușor dintr-o țară în alta era nevoie și de reguli comune. În 1865, reprezentanții a 20 de state s-au întâlnit la Paris și au semnat prima Convenție Telegrafică Internațională. Tot atunci a fost creată Uniunea Internațională a Telegrafului, organizație din care provine actuala Uniune Internațională a Telecomunicațiilor – ITU.
Telegraful și presa
Telegraful a schimbat profund modul în care circulau știrile.
Înainte de apariția sa, informațiile din alte orașe sau țări veneau prin scrisori, curieri, trenuri sau vapoare. O redacție afla despre un eveniment internațional numai după ce informația parcurgea fizic distanța dintre locul în care se petrecea și orașul în care apărea ziarul.
Telegraful a făcut posibil ca informația să circule mult mai repede decât oamenii și mijloacele de transport.
Această schimbare a favorizat dezvoltarea agențiilor de presă. O agenție colecta informații din mai multe locuri și le transmitea ziarelor abonate, evitând situația în care fiecare publicație trebuia să întrețină propriii corespondenți în numeroase orașe și țări.
Agenția franceză Havas, înființată în secolul al XIX-lea și considerată precursoarea actualei Agence France-Presse, a folosit rețelele telegrafice pentru transmiterea știrilor. Reuters, fondată de Paul Julius Reuter în 1851, s-a dezvoltat în același context.
Telegraful era important pentru informațiile care își pierdeau rapid valoarea: cotații bursiere, rezultate electorale, decizii politice, informații despre războaie sau accidente.
Costul transmiterii a influențat și stilul mesajelor. Telegramele erau de obicei scurte, deoarece serviciul se plătea în funcție de numărul de cuvinte. Informațiile trebuiau formulate concis și fără detalii inutile.
În redacțiile de presă, rapiditatea a devenit un criteriu esențial. O agenție care primea și transmitea o informație înaintea concurenților dobândea un avantaj important.
Telegraful în România
Primele rețele telegrafice au apărut în Principatele Române în anii 1850, într-o perioadă în care tehnologia se răspândea rapid în Europa.
Una dintre primele legături a unit Iașiul de Cernăuți și, prin rețeaua austriacă, de Viena. În aceeași perioadă au fost dezvoltate linii care legau Bucureștiul de Giurgiu, Ploiești, Brașov și alte centre.
Cronologiile istorice diferă în privința datei exacte a primelor linii. Unele surse indică anul 1853 pentru legătura Iași–Cernăuți, în timp ce funcționarea regulată a comunicației cu Viena este menționată și pentru 1855. Cert este că la mijlocul anilor 1850 telegraful a devenit deja parte a sistemului modern de comunicații din Principate.
La București a apărut și o școală de telegrafie, unde era pregătit personalul necesar pentru folosirea și întreținerea aparatelor.
Extinderea rețelei a avut efecte directe asupra administrației și presei. Informațiile puteau fi transmise între orașe într-un timp mult mai scurt, iar legăturile cu marile centre europene au devenit mai rapide.
Presa românească depindea însă în continuare de agențiile străine pentru o mare parte a știrilor internaționale. În 1877, Ministerul Afacerilor Străine a încheiat o convenție cu agenția franceză Havas, care furniza informații din străinătate și putea transmite în exterior știri din România.
Dezvoltarea telegrafului a creat condițiile tehnice pentru apariția unei agenții românești de presă. În 1889 a fost înființată Agenția Telegrafică a României, instituție din care își revendică originile actuala Agenție Națională de Presă AGERPRES.
Agenția putea primi informații din rețelele internaționale și transmite în străinătate știri despre România.
De la telegraf la telecomunicațiile moderne
Telegraful nu a dispărut imediat după apariția telefonului. Cele două sisteme au fost folosite în paralel timp de multe decenii, având roluri diferite.
În secolul al XX-lea au apărut aparate mai rapide. Unul dintre ele a fost teleimprimatorul, o mașină asemănătoare unei mașini de scris care putea transmite text prin rețeaua de telecomunicații. La celălalt capăt, textul era imprimat automat, fără ca fiecare literă să mai fie interpretată manual din cod Morse.
Din această tehnologie s-a dezvoltat și telexul, o rețea internațională prin care instituțiile, companiile și redacțiile puteau trimite direct mesaje scrise către alte terminale.
Radiotelegrafia a făcut posibilă transmiterea semnalelor fără cablu, prin unde radio. A devenit deosebit de importantă pentru nave, unde instalarea unui fir între emițător și receptor era evident imposibilă.
Telefonul, radioul, telexul, faxul și apoi calculatoarele și internetul au redus treptat importanța telegrafului clasic. În multe țări, serviciile publice de telegrame au continuat totuși să existe până în secolul XXI.
Principiul introdus de telegraf a rămas fundamental pentru comunicațiile moderne: informația este transformată într-un semnal, transmisă printr-o rețea și refăcută la destinație. Din acest punct de vedere, telegraful a reprezentat unul dintre pașii decisivi dintre lumea în care mesajele călătoreau odată cu oamenii și cea a comunicațiilor aproape instantanee.