Deutsche Presse-Agentur, cunoscută prin abrevierea dpa, este principala agenție de presă din Germania și una dintre cele mai importante din Europa. A fost înființată în 1949, la scurt timp după apariția Republicii Federale Germania, prin reunirea a trei agenții care funcționau în zonele occidentale de ocupație. dpa nu a fost creată ca instituție a statului, ci ca societate deținută în principal de organizații media.
Presa germană după război și apariția dpa
După capitularea Germaniei, în mai 1945, presa germană a început să funcționeze într-un cadru complet diferit de cel din timpul regimului nazist. Ziarele, radioul și agențiile de presă au fost supuse, între 1933 și 1945, controlului politic și cenzurii. Deutsches Nachrichtenbüro – DNB, principala agenție de știri a Germaniei naziste, transmitea presei informații conforme cu politica regimului.
După război, Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație, administrate de Statele Unite, Marea Britanie, Franța și Uniunea Sovietică. În zonele occidentale, autoritățile de ocupație au permis treptat apariția unor noi ziare și au sprijinit formarea unor servicii de presă care să le furnizeze știri din Germania și din străinătate.
Au apărut astfel trei agenții. În zona americană a funcționat DANA, devenită ulterior Deutsche Nachrichtenagentur – DENA. În zona britanică a fost creat Deutscher Pressedienst – dpd, cu sediul la Hamburg, iar în zona franceză a funcționat Süddeutsche Nachrichtenagentur – SÜDENA.
Pe măsură ce administrația și presa au revenit sub control german, editorii au preluat tot mai mult responsabilitatea pentru funcționarea acestor agenții.
În mai 1949 a fost constituită Republica Federală Germania, pe teritoriul celor trei zone occidentale. Câteva luni mai târziu, reprezentanții DENA, dpd și SÜDENA au decis să își unească activitatea.
La 18 august 1949, la Goslar, a fost convenită înființarea Deutsche Presse-Agentur. La 1 septembrie, dpa a transmis primele știri către redacțiile abonate.
Pentru a evita situația din perioada nazistă, independența față de guvern și de partidele politice a devenit unul dintre principiile sale de bază.
dpa a fost organizată ca societate cu răspundere limitată – GmbH -, iar acționarii proveneau în principal din presă. Participațiile au fost limitate pentru ca niciun editor să nu poată dobândi controlul asupra agenției și, implicit, asupra unui flux de știri folosit de publicații concurente.
Extinderea în străinătate și modernizarea tehnică
În primii ani, activitatea dpa a fost orientată în primul rând către presa din Germania de Vest. Agenția a început însă curând să își trimită propriii corespondenți în alte țări.
În 1956, acționarii au aprobat extinderea serviciilor internaționale. Un an mai târziu a fost lansat un serviciu european și un flux de știri în limba engleză pentru clienții din afara Germaniei.
Până la sfârșitul anilor 1950, fotografiile ajungeau adesea la redacții pe suport fizic, prin curier sau prin poștă. Din 1958, dpa a folosit sistemul Bildfunk, prin care o fotografie era scanată de un aparat special, transformată în semnale electrice și transmisă prin liniile de telecomunicații. La redacția destinatară, un alt aparat reconstruia imaginea pe hârtie fotografică. Astfel, fotografia nu mai trebuia transportată fizic, iar redacțiile o puteau primi mult mai repede.
Rețeaua internațională a crescut în anii următori. În 1966, dpa avea corespondenți în 75 de state. Din 1967, serviciul principal de știri și cel fotografic au început să funcționeze permanent, inclusiv noaptea. În aceeași perioadă au fost dezvoltate serviciile în engleză și spaniolă și a fost introdus unul în limba arabă.
Știrile ajungeau atunci în redacții în principal prin teleimprimator, un aparat conectat la rețeaua de telecomunicații care primea și tipărea automat textele trimise de agenție. Pentru un ziar sau un post de radio, sistemul însemna că informațiile puteau fi primite aproape imediat după transmiterea lor de către dpa.
În anii 1970, dpa a început să folosească pe scară mai largă tehnologia informatică în redacție. În 1973 a intrat în funcțiune prima versiune a sistemului ERNA, conceput pentru redactarea, prelucrarea și transmiterea știrilor. Redactorii au început să lucreze direct pe terminale, în locul metodelor bazate în principal pe hârtie și teleimprimator.
Din 1979, agenția a folosit un format standardizat pentru transmiterea textelor, pentru ca materialele dpa să poată fi preluate mai ușor de sistemele informatice ale ziarelor și ale celorlalți clienți. În anii următori au apărut baze de date pentru arhivarea știrilor.
În 1985, agenția a participat, alături de alte organizații europene de presă, la dezvoltarea European Pressphoto Agency, cunoscută ulterior sub numele EPA, creată pentru distribuirea internațională a fotografiilor de presă.
În același timp, dpa și-a extins rețeaua de corespondenți din străinătate. Până la sfârșitul anilor 1980, agenția putea acoperi prin propriii jurnaliști o mare parte dintre evenimentele internaționale importante. În 1988, a renunțat pentru știrile generale externe la o parte dintre fluxurile cumpărate de la alte agenții și s-a bazat într-o măsură mai mare pe propria rețea de corespondenți.
dpa într-o Germanie împărțită
Între 1949 și 1990 au existat două state germane. Republica Federală Germania se afla în vest, iar Republica Democrată Germană – RDG – în est, în zona care a intrat după război sub ocupație sovietică.
dpa deservea în principal presa din Germania de Vest. În RDG funcționa Allgemeiner Deutscher Nachrichtendienst – ADN, agenția oficială de presă a statului est-german. Spre deosebire de dpa, ADN făcea parte din sistemul media controlat politic de regimul comunist.
dpa a deschis un birou la Berlinul de Est în 1973. Corespondenții occidentali puteau lucra în RDG, dar deplasările, accesul la informații și contactele cu populația erau supuse restricțiilor și supravegherii autorităților.
În 1989, protestele împotriva regimului est-german au luat amploare. Căderea Zidului Berlinului în noaptea de 9 spre 10 noiembrie 1989 a marcat un moment istoric. Pentru presă, schimbarea a însemnat acces mult mai larg la evenimente și la surse din RDG.
dpa a început imediat să își extindă rețeaua în est. Până la sfârșitul anului, zeci de publicații și posturi de radio și televiziune din est foloseau deja materialele dpa.
Germania s-a reunificat la 3 octombrie 1990.
De la Hamburg la Berlin
Hamburg a fost timp de mai multe decenii principalul centru editorial al dpa. După reunificarea Germaniei, Berlinul a redevenit capitala țării, iar instituțiile federale s-au mutat treptat din Bonn. Odată cu această schimbare, agenția și-a întărit și ea prezența în capitală.
În 2000, dpa a deschis la Berlin. Zece ani mai târziu, redacția centrală s-a mutat aici.
În aceeași perioadă, activitatea agenției s-a mutat tot mai mult în mediul digital. În anii 1990, fotografiile au început să fie prelucrate și distribuite digital. Din 1997 dpa a testat serviciul dpa-Online. Pe lângă articole și fotografii, agenția a început să furnizeze tot mai multe materiale video, audio și grafice pentru publicațiile online și pentru posturile de radio și televiziune.
În 2023, redacția centrală s-a mutat într-un nou sediu multimedia din Berlin.
dpa și-a extins și activitatea de verificare a informațiilor. Din 2019, această direcție a devenit mai importantă odată cu răspândirea informațiilor false și înșelătoare pe rețelele sociale și pe alte platforme digitale. Agenția a început să folosească și instrumente bazate pe inteligență artificială.
Deutsche Presse-Agentur continuă să fie deținută în principal de companii media germane. Printre acționari se află edituri, ziare și societăți din domeniul audiovizual.
Niciun acționar nu poate deține o participație suficient de mare pentru a controla singur compania. Instituțiile publice pot cumpăra servicii dpa, la fel ca alte organizații, dar statul german nu este proprietarul agenției.
dpa în prezent
Potrivit datelor publicate pentru 2025, dpa avea 51 de birouri în Germania și 79 în străinătate. Deutsche Presse-Agentur GmbH avea în medie 692 de angajați, iar întregul grup aproximativ 1.320.
Activitatea nu se mai limitează de mult la fluxul clasic de știri. dpa furnizează texte, fotografii, materiale video și audio, grafice și alte produse pentru presa scrisă, audiovizual și mediul online.
dpa deține și picture alliance, un serviciu specializat în furnizarea de fotografii și alte materiale vizuale pentru presă. Arhiva acestuia cuprinde aproximativ 300 de milioane de fotografii, materiale video, grafice și ilustrații.
În 2025, dpa a introdus și un instrument de cercetare bazat pe inteligență artificială, care caută informații în conținutul editorial produs de agenție.