„Niciun” și „nici un” sunt ambele forme corecte în limba română, dar nu pot fi folosite în aceleași situații. În cele mai multe contexte întâlnite în vorbirea și scrierea curentă, forma corectă este „niciun”, într-un singur cuvânt.
Norma actuală este prevăzută de Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM). Ediția a treia, apărută în 2021, indică scrierea într-un cuvânt a formelor negative „niciun” și „nicio”, dar păstrează scrierea separată pentru anumite grupuri în care „nici” și „un” au funcții gramaticale distincte.
Astfel, se scrie: „Nu am niciun motiv să plec.” „Niciun elev nu a lipsit.” „Nu a venit niciunul.” „Nu am nicio îndoială.”
În aceste exemple, „niciun” și „nicio” formează o singură unitate gramaticală.
Regula s-a schimbat în 2005
Confuzia care persistă în jurul acestor forme are și o explicație istorică. Timp de mai multe decenii, norma cerea scrierea separată: „nici un”, „nici o”, „nici unul”.
Schimbarea a fost introdusă prin ediția a doua a DOOM, publicată în 2005 sub egida Academiei Române și coordonată de lingvista Ioana Vintilă-Rădulescu. Nu era însă o grafie complet nouă. DOOM2 preciza că prin această modificare se „revine” la scrierea într-un singur cuvânt folosită înainte de 1953. După reforma ortografică din 1953, „nici un” și „nici unul” au ajuns să fie scrise separat.
Prin urmare, evoluția normei poate fi rezumată astfel: înainte de 1953: „niciun”, „niciunul”; după 1953: norma a impus „nici un”, „nici unul”; 2005, DOOM2: se revine la „niciun”, „niciunul” pentru pronumele și adjectivele pronominale negative; 2021, DOOM3: regula este menținută.
Ioana Vintilă-Rădulescu a consacrat chiar un studiu acestei modificări, publicat în 2006 în revista „Limba română”, sub titlul „Ce este nou în DOOM2. 2. Scrierea lui niciun(ul) şi a altor cuvinte «formate»”.
De ce s-a revenit la „niciun”
Argumentul Academiei a fost în primul rând unul gramatical. „Niciun” este considerat un cuvânt compus, la fel cum „vreun” și „vreunul” sunt scrise într-un singur cuvânt.
DOOM2 arăta că forma „niciun” permite și diferențierea grafică între cuvântul compus și situațiile în care „nici” și „un” rămân cuvinte independente. Printre argumentele invocate se aflau coerența cu alte pronume și adjective pronominale, apropierea de grafia unor forme precum „vreun” și „vreunul”, tradiția anterioară anului 1953 și paralelisme existente în alte limbi romanice.
Există și o diferență de sens. „Nu am niciun frate” înseamnă că vorbitorul nu are frați.
În schimb, într-o construcție precum „Nu am nici un frate, nici doi”, „un” este numeral și intră în opoziție cu „doi”. Într-un asemenea caz, cele două cuvinte se scriu separat. DOOM indică și asemenea grupuri libere drept excepții de la scrierea într-un cuvânt.
Aceeași diferență apare între: „Niciunul nu a venit.” și „Nu-mi place nici unul, nici celălalt.”
În primul caz, „niciunul” este pronume negativ și se scrie într-un singur cuvânt. În al doilea, componentele au autonomie gramaticală și se scriu separat.
Schimbarea nu a fost acceptată fără discuții
Modificarea din 2005 a generat dezbateri inclusiv între lingviști.
Rodica Zafiu, profesoară la Facultatea de Litere a Universității din București și una dintre vocile cunoscute ale lingvisticii românești, declara într-un interviu publicat în 2006 că nu a fost „total de acord” cu introducerea noii grafii.
Ea explica faptul că susținătorii formei „niciun” invocau coerența sistemului: dacă expresia funcționează ca o singură unitate gramaticală, este firesc să fie scrisă asemenea celorlalte adjective pronominale compuse. Erau invocate și analogia cu alte limbi romanice.
Zafiu observa însă că exista și un argument împotriva schimbării: uzul. În 2005, vorbitorii erau deja obișnuiți de multe decenii cu grafia separată, iar forma „niciun” aproape a dispărut din scrisul curent.
Indiferent de opiniile exprimate de lingviști asupra schimbării, din 2005 forma recomandată pentru pronumele și adjectivul pronominal negativ este „niciun”, iar DOOM3 menține această regulă și precizează din nou că pronumele și adjectivele negative compuse din seria „niciun” se scriu într-un singur cuvânt.
Așadar, în enunțuri precum „nu există niciun motiv”, „nu am nicio problemă” sau „niciunul nu a venit”, scrierea corectă este într-un singur cuvânt. Forma „nici un” rămâne corectă numai în situațiile, mult mai rare, în care „nici” și „un” sunt elemente gramaticale distincte.