Ceaușescu
imagine din arhiva personala a președintelui f.d.g.r. filiala Călan Nikolaus Rudolf Pilly

Vizita lui Nicolae Ceaușescu la Călan în 1982

Vizita lui Nicolae Ceaușescu la Călan, relatată în Scânteia, România liberă, Drumul socialismului și alte oficioase ale PCR la 4 septembrie 1982, a fost prezentată ca o sărbătoare a industriei românești și a politicilor de dezvoltare. Orașul era pregătit cu „portrete ale tovarășului Nicolae Ceaușescu, ale tovarășei Elena Ceaușescu, stegulețe roșii și tricolore”, iar în întâmpinare răsunau lozinci precum „Ceauşescu – P.C.R.!”, „Stima noastră şi mîndria – Ceauşescu- România!” și „Ceauşescu fiu iubit – la Călan bine-aţi venit!”.

Articolele din presa vremii subliniază ideea că modernizarea orașului s-a datorat direct președintelui: oamenii muncii „își exprimau prețuirea sinceră pentru grija sa statornică de a da noi dimensiuni siderurgiei românești”. Vizita a început imediat după coborârea din elicopter, Ceaușescu fiind condus în zona industrială pentru a vedea „platforma siderurgică cu cea mai mare densitate din ţară”, aflată „în stadiu de finalizare”.

Conducerea combinatului a prezentat obiectivele noi ale unității: furnalul inaugurat în prezența delegației, bateriile de cocsificare, fabrica de aglomerare și extinderile planificate. Totul era descris prin formule care indicau îndeplinirea „în aplauzele miilor de constructori și siderurgiști”, iar inaugurările erau puse în legătură directă cu vizita.

Siderurgia era prezentată nu doar ca dezvoltare tehnologică, ci și ca rezultat al „indicațiilor” liderului politic. În discursul public transmis de presă, progresul industrial și loialitatea politică apăreau ca elemente inseparabile. Orașul devenea astfel un model narativ al industrializării socialiste.

La finalul vizitei din Călan, Ceaușescu a rostit o urare scurtă „Vă doresc multă sănătate şi multă fericire. La revedere dragi tovarăşi” înainte ca elicopterul să se ridice de la sol, moment descris ca fiind întâmpinat cu „ovații și urale”. Delegația s-a deplasat apoi spre Hunedoara, unde urma o altă mobilizare populară cu același format organizatoric.

Influența politică asupra zonei se regăsea și în modul în care Hunedoara era reprezentată în structurile centrale ale statului. Un exemplu important este Neculai Agachi, inginer, deputat în circumscripția electorală nr. 8 Călan între 1969 și 1975 și membru în Marea Adunare Națională până în 1989.

Candidatura sa a fost susținută de reprezentanți ai combinatului și ai autorităților locale, într-o perioadă în care dezvoltarea siderurgică era considerată prioritară. Concomitent cu mandatul de deputat, Agachi a devenit membru al Comitetului Central al PCR, iar ulterior ministru al metalurgiei și prim-vicepreședinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activității Economice și Sociale.

Prin căsătoria cu Maria Agachi, sora lui Nicolae Ceaușescu, relația dintre familia conducătorului și industria din Călan a fost una directă, cunoscută și discutată în mediile locale.

Sursa foto: Imagine din arhiva personală a președintelui F.D.G.R. – filiala Călan, Nikolaus Rudolf Pilly