Manufactura de ceramică fină de la Batiz a funcționat între anii 1814 și 1865. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, produsele realizate aici au fost cunoscute în Transilvania și în afara provinciei, fiind desfăcute prin sucursale din Sebeș, Sibiu, Făgăraș, Brașov, Timișoara, Vârșeț și București.
Batizul era cunoscut pentru ceramica de uz casnic, de la vase obișnuite până la piese de lux, bogat ornamentate. În manufactură se lucra și olărie rezistentă la foc, folosită în industrie. Un studiu publicat de Eva Crișan în Acta Musei Napocensis, în 1966, arată însă că la Batiz au fost realizate și vase de faianță pentru farmacii.
Piesele analizate provin din Colecția de istoria farmaciei a Muzeului de Istorie din Cluj. Este vorba despre nouă vase farmaceutice, numite în studiu „standuri”, toate marcate cu inscripția BATIZ. Marca era imprimată sub formă de cartuș, cu litere majuscule, iar prezența ei arată că vasele au fost produse după anul 1845. Înainte de acea dată, produsele de la Batiz purtau blazonul familiei Nálaczy.
Cele nouă vase nu aparțineau unei singure serii. Opt dintre ele aveau motive ornamentale apropiate, dar numai șapte par să fi făcut parte din aceeași garnitură. Al nouălea vas se deosebea prin decor și prin pasta ceramică. Diferențele sugerează că la Batiz s-au produs mai multe serii de recipiente farmaceutice, probabil la comandă.
Șapte dintre vase provin din farmacia „La leul” din Recaș, înființată în 1835. Un vas provine din farmacia „La fecioara Maria” din Vinga, înființată în 1815, iar un altul din farmacia „La racul roșu” din Bratislava, atestată încă din anul 1500. Piesele au intrat în colecția muzeului prin donații făcute între 1905 și 1907.
Vasele erau cilindrice, cu buză ușor proeminentă și capac aproape plat, prevăzut cu un buton sferoid. Erau confecționate din faianță albă, ușor gălbuie, smălțuită. Decorul era pictat sub smalț și încadra inscripția cu denumirea preparatului farmaceutic. Pe unele vase apăreau ramuri înfrunzite, funde pictate, linii negre și ecusoane cu contururi ondulate.
Inscripțiile indicau substanțele sau preparatele păstrate în recipiente. Printre ele se aflau Syrupus violarum, sirop de viorele, Unguentum digitalis, unguent de digitală, Syrupus papaveris rhoeadis, sirop de mac roșu, Unguentum cicuthae, unguent de cucută, Extractum valerianae, extract de valeriană, și Extractum cardui benedicti, extract din planta Cnicus benedictus.
Unele inscripții aveau greșeli de scriere. Pe un vas, în loc de papaveris apare forma vapaveris. Pe altul, în loc de guajaci apare o formă greșită a denumirii. Studiul menționează și cazul inscripției CORD BENED, unde forma corectă ar fi fost legată de cardui benedicti.
Din punct de vedere farmaceutic, vasele păstrează denumiri ale unor preparate folosite în secolul al XIX-lea. Unguentul de digitală era folosit în indicațiile generale ale digitalei, dar avea efecte limitate din cauza absorbției reduse prin piele și a fost abandonat spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Extractul de valeriană era folosit ca sedativ. Siropul de viorele era utilizat ca expectorant și ca adaos pentru corectarea gustului și mirosului unor preparate.
Unguentul de cucută era folosit extern, prin fricționare, pentru dureri reumatice. Extractul de guaiac intra în compoziția unor medicamente întrebuințate în trecut împotriva sifilisului, iar mai târziu în siropuri expectorante. Siropul de mac roșu, care conținea alcaloizi din seria opiumului, era utilizat ca hipnotic și sedativ.