Călanul industrial nu s-a schimbat doar prin extinderea uzinei. Orașul a fost modernizat prin clădiri de producție, blocuri, drumuri, spații comerciale sau spații culturale. În spatele lor au stat arhitecți, ingineri și tehnicieni ale căror nume au rămas puțin cuteness astăzi.
Înaintea proiectelor postbelice, Călanul apare în documentele legate de arhitectul Ion Giurgea. Raportul „Arhiva de arhitectură: căminele interbelice” menționează complexul siderurgic „Titan–Nădrag–Călan”. În arhiva sa sunt păstrate peste 200 de planșe pentru ansamblu, între care Căminul de ucenici, Cazinoul Călan, cartierul muncitoresc, Casa adăpost pentru muncitori, dispensarul, poarta de intrare, biroul turnătoriei și hale industriale. În portofoliul întocmit de Ion Giurgea în 1958 este menționată și Hala de Turnare din Călan, datată 1942.
Iosif Gross, arhitect, este asociat cu proiectarea turnătoriei din Călan, în anul 1950. Lucrarea aparține perioadei în care vechiul centru siderurgic intra într-o nouă etapă de organizare. Lidia Ghelman, originară din Chișinău, de profesie arhitect, este legată de restaurantul Perla Streiului. Clădirea se afla pe DN 66, la intersecția cu drumul spre Orașul Nou Călan.
Un alt nume important este Militza Sion. Născută în 1938 la Târgu Mureș, a devenit membră a Uniunii Arhitecților din 1965 și a Ordinului Arhitecților din 2001. În paralel cu arhitectura, s-a remarcat în grafică și pictură.
În Călan, Militza Sion apare în legătură cu proiectul Casei de Cultură. Inventarul Institutului de Proiectări Hunedoara-Deva menționează, pentru anul 1972, proiectul „Casa de cultură”, Călan, faza PE, având-o pe Sion M. ca șef de proiect.
Casa de Cultură a devenit una dintre clădirile reprezentative ale orașului muncitoresc. Acolo se desfășurau spectacole, festivități, activități sindicale, proiecții, întâlniri și manifestări artistice.
Dezvoltarea orașului Călan a presupus numeroase lucrări tehnice. În anul 1970 este consemnat un bloc cu 60 de apartamente, avându-l ca șef de proiect pe Achim T. În 1964 apare drumul de legătură Călan – Călanul Nou, cu Popa A. ca șef de proiect. În 1971 este menționat un cămin de nefamiliști cu 300 de locuri, avându-l ca șef de proiect pe tehnicianul Bendeș.
După 1975, lucrările în Orașul Nou Călan devin mai numeroase. În 1979 apare blocul 14 B, cu 70 de apartamente, avându-l ca șef de proiect pe arhitectul Slavu. Tot Slavu este menționat la ansambluri de locuințe cu blocurile 12, 12A, 14, 16, 18, 19 și 20.
Alte înregistrări privesc locuințe de intervenție cu spații comerciale la parter, ansambluri de locuințe, blocuri, lucrări exterioare, rețele, drumuri și amenajări de teren. În 1978 apare un proiect pentru locuințe de intervenție cu spații comerciale la parter, în Orașul Nou Călan, cu Matiai ca șef de proiect. În același an sunt menționate ansamblul de locuințe Oraș Nou și blocuri precum 6A, 5A, 5B, 10A, 10B și 17 a-g.
În 1978 este consemnată și baza sportivă din Orașul Nou Călan, cu inginerul A. Popa ca șef de proiect.
După 1990, o parte dintre clădiri au fost transformate, altele au dispărut sau nu mai sunt folosite în scopul pentru care au fost construite.