În 1805, un meșter originar din Triest pe nume Georg D’André s-a stabilit la Batiz, un sat de pe malul Streiului, în apropiere de Călan. A venit după ani petrecuți la o manufactură din Košice și un scurt popas la Bobâlna, unde deținuse un atelier de pipe. În Batiz, colaborarea sa cu baronul Nalátzy József (1748–1822), proprietarul moșiei locale, a dus la întemeierea unui atelier de ceramică. Timp de șase decenii, între 1805 și 1865, manufactura a funcționat sub conducerea familiei D’André.
Georg D’André și începuturile atelierului
Georg D’André era, potrivit documentelor vremii, un meșter specializat în fabricarea obiectelor de faianță fină. Înainte de a ajunge în Transilvania, a lucrat la Košice, iar la Bobâlna a deținut un atelier de pipe. În Batiz a identificat materiale locale adecvate producerii faianței fine și a pornit atelierul în parteneriat cu baronul Nalátzy.
Producția a crescut treptat. Alături de articolele de uz casnic: farfurii, platouri, fructiere, căni, cești, recipiente pentru uz farmaceutic. Manufactura a fabricat și șamotă pentru cuptoarele de fier de la Hunedoara, precum și cahle pentru sobe de teracotă.
Georg D’André a murit în 1847. Fiul său Franz a preluat conducerea manufacturii.
Franz D’André s-a născut în 1806, la Batiz. Și-a continuat studiile la Politehnica din Viena, unde a obținut diploma de tehnician graduat. În timpul studiilor a lucrat într-o fabrica de porțelan vieneză. La începutul anilor 1830 a lucrat în funcția de chimist în Anglia, la manufactura fondată de Josiah Wedgwood, o companie înființată în 1759, care până la acea vreme devenise furnizor al curților regale europene și unul dintre numele de referință ale industriei ceramice mondiale. La întoarcere, a devenit asociatul tatălui său, iar după moartea acestuia, în 1847, a condus manufactura până la închiderea ei, în 1865.
Producția în trei etape
Specialiștii muzeografiei hunedorene au identificat trei perioade distincte în activitatea manufacturii.
Prima perioadă este caracterizată prin vase galbene, cu materia primă și emailul bine lucrate; farfurii, tăvi, fructiere cu modele ajurate. A fost elaborată și varianta tehnologică a vaselor de culoare roșie.
A doua perioadă, între aproximativ 1820 și 1835, a vizat producția de calitate prin elaborarea tehnologiei vaselor de culoarea osului. Motivul decorativ caracteristic acestei etape a fost „buchetul vienez”, realizat liniar și floral, în albastru de cobalt. Pasta ceramică era compusă din cuarț măcinat, feldspat granular și argilă micacee, calcitică, calcinată la 950 de grade Celsius, rezultând un produs vitrificat și ușor. Presa timpului nota, în 1822, că în Transilvania „cele mai căutate sunt vasele fine, de culoare gălbuie fabricate la Batiz”.
A treia perioadă, între 1835 și 1848, a adăugat producției piesele cu caracter decorativ, realizate din smalț negru, în nuanțe de gri, brun și negru intens, unele cu decor auriu sau argintiu.
Manufactura de la Batiz a ajuns să fie descrisă drept „cea mai dezvoltată fabrică de faianță fină din Transilvania și Ungaria”.
Din producția manufacturii de la Batiz astăzi păstrează 22 de piese în colecția Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva, expuse în Palatul Magna Curia. Printre ele se numără farfurii cu margini ajurate și decor în albastru de cobalt, fructiere și un potir de valoare artistică deosebită, realizat din argilă albă și galbenă, cu decor pictat de artistul Rógan Károly.