Un ordin al Ministerului Afacerilor Interne, emis în decembrie 1964, păstrează traseul profesional al unui fost ucenic al școlii profesionale din Călan, ajuns căpitan de Securitate și promovat într-o funcție operativă în cadrul aparatului MAI.
Documentul îl privește pe Saliștean Samoilă Damaschin, ofițer al Direcției Regionale MAI Hunedoara. Prin ordinul adjunctului ministrului Afacerilor Interne, semnat la 13 decembrie 1964, acesta era mutat „în interesul serviciului” și numit locțiitor șef de secție operativă la Secția raională MAI Sebeș. Funcția era prevăzută cu o retribuție lunară de 1.580 de lei, iar mutarea se făcea cu drept la indemnizație.
Dincolo de ordinul administrativ propriu-zis, dosarul de cadre atașat documentului oferă informații despre modul în care regimul comunist își forma și promova cadrele din structurile de securitate. În cazul lui Saliștean Damaschin, traseul pornea din mediul rural și muncitoresc, trecea prin școala profesională de la Călan și prin Uzinele „Victoria”, apoi continua în aparatul MAI.
Ucenic la Călan și muncitor la Uzina „Victoria”
Potrivit caracterizării întocmite de Direcția Regională MAI Hunedoara, Saliștean Samoilă Damaschin s-a născut la 10 aprilie 1933, în comuna Sîmpetru, regiunea Hunedoara. Documentul îl prezintă ca având naționalitate română și origine socială „colectiviști”, părinții fiind descriși drept țărani cu gospodărie mică.
După terminarea a șapte clase primare, în 1947, a rămas pentru scurt timp acasă, iar în 1948 s-a înscris la școala profesională de ucenici din Călan. A absolvit-o în 1951, obținând calificarea de strungar în fier. Fișa internă notează că în acea perioadă a fost considerat „elev sârguincios la învățătură” și cu o comportare bună în școală și în societate.
Tot în timpul școlii profesionale, în 1948, a fost primit în organizația UTM. După absolvire, a fost repartizat în producție la Uzinele „Victoria” Călan, unde a lucrat ca strungar în fier până în 1952. Documentul îl descrie ca muncitor „bine pregătit profesional” și cu relații bune cu tovarășii de muncă.
Încadrarea în MAI
În august 1952, Saliștean Damaschin a fost încadrat în Ministerul Afacerilor Interne cu gradul de sublocotenent. A fost repartizat la Direcția Regională Hunedoara, Serviciul III, ca ajutor de lucrător operativ.
Caracterizarea menționează că, la început, nu avea suficiente cunoștințe în „munca de securitate”. Din acest motiv, în martie 1955 a fost trimis la un curs de perfecționare cu durata de șase luni. După finalizarea cursului, a fost trecut în funcția de secretar III în cadrul aceluiași serviciu.
În 1955 a devenit candidat de partid, iar în 1956 membru al Partidului Muncitoresc Român. Documentul insistă asupra faptului că își îndeplinea sarcinile primite și că activitatea sa era apreciată în cadrul structurii.
În iulie 1956, Saliștean Damaschin a fost mutat la Serviciul Raional Petroșani, grupa „F”, ca lucrător „F”. În mai 1958, pe fondul rezultatelor considerate bune, a fost promovat lucrător prim „F” și mutat la Raionul de Securitate Orăștie, tot în grupa „F”.
În cadrul Raionului de Securitate Orăștie, caracterizarea afirmă că a desfășurat „o muncă organizată”, aplicând ordinele și directivele pe linie de „F”. În octombrie 1959 a fost mutat în funcția de lucrător operativ prim, în același raion.
Documentul arată că, în paralel cu activitatea profesională, a urmat și Facultatea de Științe Juridice, finalizată cu examen de stat. În fișa de cadre, studiile juridice apar ca un element important în justificarea promovării.
Activitate informativ-operativă
Partea cea mai relevantă a documentului privește activitatea sa în sectorul informativ-operativ. În fișa lui se susține că ofițerul „a căutat să-și însușească ordinele și directivele muncii de securitate” și să le aplice în practică.
Potrivit documentului, Saliștean Damaschin deservea informativ-operativ un grup de cinci comune. În această calitate, era apreciat pentru controlul și îndrumarea șefilor de posturi, dar și pentru „conducerea și educarea agenturii” aflate în legătura sa.
Caracterizarea nu este complet lipsită de observații critice. Ca lipsă, se consemna că, din dorința de a rezolva minuțios sarcinile profesionale, Saliștean Damaschin se pierdea uneori în probleme secundare și scăpa din vedere chestiunile considerate mai importante.
Pe linie de partid, sarcinile erau considerate îndeplinite în bune condiții. În societate, la domiciliu și în relațiile cu colegii de muncă, ofițerul era descris ca având „comportări bune” și „conduită morală corespunzătoare”.
Dosarul include și informații despre familie: tatăl, mama, sora, soția și rudele acesteia sunt prezentate în funcție de statut social și încadrare politică.
În final, Direcția Regională MAI Hunedoara îl considera pe căpitanul Saliștean Damaschin „bine pregătit profesional”, cu „nivel politic și ideologic ridicat” și cu o comportare corespunzătoare în societate. Pe această bază, era propus pentru promovarea în funcția de locțiitor șef secție la Secția raională MAI Sebeș.
Ordinul din decembrie 1964 a oficializat această mutare. Astfel, un fost elev al școlii profesionale de ucenici din Călan și fost strungar la Uzinele „Victoria” ajungea într-o funcție de conducere operativă în structurile MAI.