Emil Rațiu, medic la Uzina „Victoria” din Călan înainte de 1950, provenea dintr-o familie cu influență politică. Era strănepotul memorandistului Ioan Rațiu și fratele lui Anton Rațiu, considerat un apropiat al lui Lucrețiu Pătrășcanu. După instalarea regimului comunist, a fost arestat pentru scurt timp, fiind eliberat în urma intervențiilor fratelui său și ale lui Romulus Zăroni pe lângă Petru Groza.
În anul 1948, autoritățile au recurs la un pretext pentru a-l reține din nou. Jandarmeria din Călan, cunoscând faptul că medicul era apreciat de muncitorii uzinei, a ales o oră de vârf și a invocat existența unui bolnav grav la postul de jandarmi. Chemați să-i acorde ajutor, Emil Rațiu a ajuns la post, unde a fost imobilizat și urcat într-o mașină, fiind transportat la Deva cu cătușe la mâini.
Originar din județul Bistrița-Năsăud, Emil Rațiu a fost nevoit să se refugieze după Dictatul de la Viena. Stabilit la Călan, s-a integrat rapid în colectivul uzinei și a devenit un medic respectat de muncitori.
Arestarea a provocat reacția imediată a lucrătorilor. Informându-se despre situație, aceștia au părăsit în masă locurile de muncă și s-au îndreptat spre postul de jandarmi. Aflând că medicul fusese dus la Deva, au pornit pe jos spre oraș, pentru a interveni în favoarea lui. Autoritățile, anunțate despre mișcare, au dispus transferarea deținutului direct la Caracal.
Muncitorii nu s-au întors la uzină, ci au format o delegație care s-a deplasat la Nădăștia, la locuința lui Romulus Zăroni, ministru al agriculturii din partea Frontului Plugarilor. L-au găsit acasă și i-au cerut să intervină imediat pe lângă primul-ministru Petru Groza pentru eliberarea medicului. Zăroni a transmis o adresă oficială către premier, însoțită de memoriul muncitorilor, precum și o solicitare către Ministerul Afacerilor Interne. Documentele au ajuns la Anton Rațiu, funcționar în minister, care s-a prezentat cu ele la Teohari Georgescu. Eliberarea a fost dispusă la scurt timp.
Cu puțin ani înainte, după Dictatul de la Viena, Emil Rațiu fusese condamnat la moarte prin spânzurare de autoritățile horthyste, reușind să scape prin refugiere. S-a stabilit ulterior la Călan, unde a devenit medicul uzinei.
În decembrie 1952, a încercat să fugă din România, dar a fost împușcat de grănicerii iugoslavi la frontieră.
Sursa principală a informațiilor este volumul memorialistic al lui Anton Rațiu, Cumplita odisee a grupului Lucrețiu Pătrășcanu. Adevăruri dureroase, vol. I. Autorul relatează cazul fratelui său, Emil Rațiu, medic la Călan, inclusiv arestarea prin pretextul unui bolnav grav, reacția muncitorilor de la Uzinele Călan și intervențiile făcute prin Romulus Zăroni, Petru Groza și Teohari Georgescu.