Nicodim Bibarț, născut în satul Strei, astăzi parte a orașului Călan, a fost preot paroh în satul natal înainte de emigrarea în Statele Unite ale Americii. În ultimul an al regimului comunist, numele său civil, Remus Bibarț, apare într-un raport al Securității privind supravegherea grupării religioase „Oastea Domnului”.
Documentul, întocmit de Departamentul Securității Statului, Direcția I, la 31 ianuarie 1989, analiza situația informativ-operativă a persoanelor considerate apropiate de „Oastea Domnului” și stabilea măsuri pentru „cunoașterea, contracararea și neutralizarea” activităților desfășurate sub acoperirea preocupărilor religioase.
Nicodim Bibarț s-a născut la 18 august 1952 în comuna Strei, astăzi sat aparținător orașului Călan, județul Hunedoara. Este fiul lui Ioan și al Eleonorei Bibarț.
A urmat studiile secundare la Simeria și Deva, apoi Seminarul Teologic din Caransebeș, între anii 1968 și 1973. Studiile superioare le-a făcut la Institutul Teologic din Sibiu, între 1974 și 1978, unde a obținut diploma de licență în teologie. Ulterior a obținut doctoratul în teologie.
Înainte de emigrare, Nicodim Bibarț a activat ca preot paroh în Strei. Activitatea sa pastorală a fost legată de biserica medievală din sat, unul dintre cele mai importante monumente religioase ale Văii Streiului.
Pentru activitatea desfășurată, a fost distins cu rangul de sachelar de către mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului. Distincția a fost acordată mai ales pentru eforturile depuse în repararea bisericii din Strei.
Menționat într-un raport al Securității
În raportul Securității din 31 ianuarie 1989, Remus Bibarț este menționat într-un pasaj despre preoți tineri considerați de autorități apropiați de mediile religioase supravegheate.
Documentul îl consemnează ca „Bibarț Remus din Strei, Călan, județul Hunedoara, cu intenții de emigrare”. Formularea apare într-un material operativ despre „Oastea Domnului”, mișcare religioasă ortodoxă urmărită de Securitate pentru activități considerate necontrolate de stat.
Raportul inventaria adepți, grupări locale, conducători, preoți simpatizanți, adunări religioase și contacte între persoane din țară și din străinătate. În același document erau propuse măsuri de supraveghere, folosirea surselor informative, întocmirea de fișe personale și informarea organelor de partid, a Departamentului Cultelor și a centrelor eparhiale ortodoxe.
În 1986, Nicodim Bibarț a solicitat emigrarea în Statele Unite ale Americii, invocând „neînțelegeri cu autoritățile regimului comunist”. După o perioadă de așteptare de trei ani, în 1989 a ajuns la Los Angeles.
Acolo i-a fost recomandată parohia „Sfântul Ioan Botezătorul”, în cadrul comunității ortodoxe românești.
Monahismul și rangul de arhimandrit
În 1998, potrivit unei dorințe mai vechi, Nicodim Bibarț a depus voturile monahale. A primit numele Nicodim, ales după Sfântul Nicodim de la Tismana.
În același an, la recomandarea arhiepiscopului Kyrill, a fost ridicat cu vot unanim la rangul de arhimandrit în cadrul sesiunii de primăvară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din America. Hirotesia a fost săvârșită la Los Angeles, la 21 februarie 1999, de către arhiepiscopul Kyrill.
Nicodim Bibarț a publicat articole în mai multe publicații românești din Statele Unite, printre care „Luceafărul românesc”, „Almanahul Credința”, „Meridianul”, „Gândirea”, „Micro-magazin” și „Cuvântul românesc”.
Parcursul său rămâne legat de Strei prin naștere și prin activitatea de preot paroh, iar documentele Securității din 1989 îl plasează în contextul supravegherii religioase din ultimii ani ai regimului comunist.