În ultimii ani ai regimului comunist, cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu era prezent și în viața publică a orașului Călan. Presa, organizațiile de partid, instituțiile culturale și organizațiile de tineret foloseau un limbaj oficial construit în jurul partidului, al conducătorului și al ideii de progres socialist.
Presa și documentele oficiale legau imaginea orașului de industria siderurgică, de Uzina „Victoria” și de rolul muncitorilor în construcția socialistă. Aceeași asociere dintre dezvoltarea industrială și figura conducătorului apare și în relatările despre vizita lui Nicolae Ceaușescu la Călan, în 1982, când presa vremii a descris orașul prin portrete oficiale, lozinci, ovații și inaugurări prezentate ca rezultat al „indicațiilor” liderului comunist.
Formulele erau cele obișnuite în epocă: „oamenii muncii”, „societatea socialistă multilateral dezvoltată”, „educația revoluționară”, „împlinirile anilor socialismului”, „chemările secretarului general”.
Casa de Cultură și discursul oficial
Un exemplu relevant este articolul semnat de Dinu Pușcaș, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor din Călan, publicat în ziarul Drumul Socialismului, sub titlul „Activitatea educațională presupune liniște, pace”.
Articolul pornea de la lucrările Plenarei Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste și de la o cuvântare a lui Nicolae Ceaușescu. Autorul afirma că a urmărit „cu deosebit interes” lucrările plenarei și „magistrala cuvântare” a liderului comunist, prezentată drept expresie a preocupării pentru pace, dezarmare și viitorul omenirii.
De la tema păcii, articolul trecea spre activitatea culturală din Călan. Casa de Cultură a Sindicatelor era descrisă ca instituție implicată în educarea siderurgiștilor și a celorlalți oameni ai muncii. Cartea, filmul, simpozioanele, dezbaterile, mesele rotunde și expozițiile erau puse în legătură cu formarea „omului nou” și cu educația patriotică și socialistă.
În același articol erau amintite manifestări precum săptămâna cultural-educativă „Sub arcuri de lumini”, expoziții de fotografie și artă plastică, brigăzi artistice, grupuri de satiră și umor, precum și participarea la Festivalul național „Cântarea României”. Activitatea culturală era prezentată ca parte a muncii politico-educative, după modelul impus la nivel național.
Fragmentul final păstrează tonul specific epocii: „Prin tot ce facem, prin întreaga noastră activitate, acționăm în spiritul chemărilor secretarului nostru general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ne aducem contribuția deplină la înlăturarea amenințărilor războiului, la dezarmare și pace!”
Rețeaua politică locală
Discursul public din Călan era legat de organizația Partidului Comunist. Comitetul Orășenesc de Partid coordona activitatea politică, iar organizațiile de bază funcționau în întreprinderi și instituții locale.
Un document din 1974 privind compoziția Comitetului Orășenesc de Partid Călan arată dimensiunea rețelei politice locale. Organizația cuprindea atunci 10 comitete de partid și 74 de organizații de bază, iar noul organ de conducere avea 61 de membri aleși. Dintre aceștia, 31 erau muncitori, 7 proveneau din aparatul de partid și din organizațiile de masă, 5 erau ingineri, iar 4 profesori sau învățători.
Călanul a fost legat de organizațiile centrale ale regimului și prin reprezentarea parlamentară. Între 1969 și 1975, circumscripția electorală nr. 8 Călan a fost reprezentată de Neculai Agachi, inginer siderurgist, membru al Comitetului Central al PCR și ministru al Industriei Metalurgice. Agachi era cumnatul lui Nicolae Ceaușescu, fiind căsătorit cu Maria Agachi, născută Ceaușescu, sora liderului comunist.
Candidatura sa a fost susținută de reprezentanți ai uzinei și ai autorităților locale, între care Gheorghe Andrea, Adolf Drucker, Nikolaus Rudolf Pilly, Ieronim Grecu, Gheorghe Oprinescu și Ernest Uskar.
Propaganda nu circula doar prin ziare. Ea era produsă și reluată în conferințe, ședințe, rapoarte, programe culturale, festivaluri, telegrame și angajamente publice. Călanul intra în tiparul general al regimului, în care fiecare comunitate locală trebuia să confirme atașamentul față de partid și față de conducerea statului.
Telegrama organizației orășenești de partid din octombrie 1989
În octombrie 1989, Conferința organizației orășenești de Partid Călan, județul Hunedoara, a transmis o telegramă adresată lui Nicolae Ceaușescu. Era perioada pregătirii Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român, ultimul congres al regimului.
Telegrama exprima „profundă stimă”, „nețărmurită dragoste” și „recunoștință” față de Nicolae Ceaușescu. Conferința își declara satisfacția față de hotărârea Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 27–28 iunie 1989 privind realegerea sa în funcția de secretar general al partidului.
Orașul era numit „veche vatră a siderurgiei românești”. Comuniștii și oamenii muncii din Călan își exprimau susținerea pentru realegerea lui Ceaușescu, descris ca „cel mai iubit și stimat fiu al națiunii noastre”. Realegerea era prezentată ca „cea mai sigură garanție” pentru continuarea socialismului și comunismului în România.
Telegrama UTC Călan din decembrie 1989
La începutul lunii decembrie 1989, Comitetul Orășenesc Călan al Uniunii Tineretului Comunist a transmis o telegramă către Nicolae și Elena Ceaușescu. Documentul a fost redactat cu aproximativ două săptămâni înainte de izbucnirea revoltei de la Timișoara.
Textul aducea un „înălțător omagiu” și exprima „totala adeziune” față de raportul prezentat la Congresul al XIV-lea al partidului. Documentele congresului erau descrise ca repere pentru dezvoltarea României în viitorul cincinal și în perspectiva anilor 2000–2010.
Un pasaj era dedicat Elenei Ceaușescu, numită „eminent om politic și de stat” și „savant de prestigiu internațional”. Telegrama îi atribuia o contribuție la politica internă și externă a partidului și statului, la dezvoltarea științei, învățământului și culturii românești.
Organizația de tineret îi adresa lui Nicolae Ceaușescu „mulțumiri din adâncul inimii” pentru grija acordată tineretului și pentru condițiile de muncă și viață create tinerei generații. Finalul documentului cuprindea angajamentul de a acționa „cu înaltă răspundere”, „cu spirit revoluționar” și „cu dăruire patriotică” pentru aplicarea hotărârilor congresului.
În octombrie și decembrie 1989, organizațiile locale transmiteau telegrame de adeziune, iar presa continua să folosească formulele consacrate ale propagandei. La nivel oficial, regimul își păstra ritualurile publice: congrese, plenare, conferințe, omagii, angajamente și mesaje de susținere.