Craniul descoperit în Peștera Cioclovina Uscată, din comuna Boșorod, județul Hunedoara, este una dintre cele mai importante descoperiri preistorice din România. Fragmentul, cunoscut în literatura de specialitate drept calota de la Cioclovina, aparține unui Homo sapiens și are o vechime estimată la aproximativ 33.000 de ani.
Descoperirea a fost făcută în anul 1941, în Peștera Cioclovina, în timpul exploatării de fosfați. De atunci, craniul a atras atenția cercetătorilor, nu doar prin vechime, ci și prin urmele vizibile de traumă. Întrebarea care a revenit în mai multe studii a fost dacă urmele au apărut după moarte, prin deteriorarea osului, sau dacă omul de la Cioclovina a murit în urma unei lovituri.
În anul 2019, un studiu publicat în revista științifică PLOS ONE a readus cazul în actualitate. Autorii studiului, Elena F. Kranioti, Dan Grigorescu și Katerina Harvati, au analizat craniul cu metode moderne, folosite astăzi inclusiv în antropologia medico-legală. Ei au urmărit să stabilească dacă fracturile observate pot fi explicate prin cauze naturale sau dacă indică o lovitură primită în timpul vieții ori în apropierea momentului morții.
Concluzia cercetătorilor a fost că urmele de pe craniu nu par să fie simple deteriorări produse după moarte. Studiul a identificat două traumatisme, dintre care unul este mai important: o fractură adâncită pe partea dreaptă a craniului. Forma ei sugerează o lovitură puternică, aplicată cu un obiect dur.
Cercetătorii au observat și că osul nu prezintă semne de vindecare. Asta ar arată că lovitura s-a produs foarte aproape de momentul morții. Din acest motiv, autorii studiului au interpretat cazul ca o dovadă a unei morți violente, provocate cel mai probabil de un alt om.
Un detaliu care a atras atenția este direcția posibilă a loviturii. Potrivit interpretării cercetătorilor, lovitura ar fi putut fi aplicată în timpul unei confruntări directe. Autorii au sugerat chiar posibilitatea ca agresorul să fi ținut obiectul în mâna stângă.
Cazul de la Cioclovina nu trebuie prezentat drept „prima crimă din istorie”, formulare care ar fi prea categorică. Există și alte descoperiri foarte vechi, din alte zone ale lumii, interpretate ca dovezi ale violenței preistorice. Mai corect este să spunem că fragmentul cranian de la Cioclovina reprezintă una dintre cele mai importante dovezi ale violenței între oameni în Europa Paleolitică.
Pentru Valea Luncanilor și comuna Boșorod, descoperirea de la Cioclovina este un reper major. Zona este cunoscută prin peșterile sale și prin siturile dacice, dar craniul de la Cioclovina o leagă și de istoria mult mai veche a oamenilor moderni din Europa.