Peștera Cioclovina, aflată în comuna Boșorod, este unul dintre cele mai importante repere naturale și arheologice din Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina. Situată în apropierea cetăților dacice din Munții Orăștiei, peștera face parte dintr-un areal în care patrimoniul natural, urmele preistorice și monumentele antice se suprapun într-un mod rar întâlnit.
Zona Boșorodului este cunoscută mai ales prin cetatea dacică Piatra Roșie, inclusă în patrimoniul mondial UNESCO, dar importanța Văii Luncanilor nu se limitează la fortificațiile dacice. Peșterile, relieful carstic, descoperirile preistorice și traseele naturale arată că acest teritoriu a avut o istorie mult mai veche și mai complexă.
Peștera Cioclovina și Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina
Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina cuprinde o parte importantă a Munților Șureanu și include zone cu relief calcaros, peșteri, avene, văi adânci, păduri și habitate protejate. Presa descria parcul ca pe o zonă cu mai multe „porți” de intrare, accesibilă dinspre Depresiunea Orăștiei, Depresiunea Hațegului, Valea Jiului sau zona Vârfului Șureanu.
În numeroase articole, sunt amintite mai multe peșteri accesibile sau cunoscute în arealul parcului, între care Cioclovina Uscată, Cioclovina cu Apă, Șura Mare și Șura Mică. Zona este prezentată ca un ansamblu natural dominat de forme carstice, ape subterane și peisaje montane cu o valoare deosebită pentru turism și cercetare.
Importanța naturală a acestui spațiu este confirmată și de cercetările de specialitate. Un studiu publicat în 2014 privind măsurile de conservare a speciilor saxicole din Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina arăta că parcul are rolul de a proteja habitate și specii importante din punct de vedere floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic și pedologic. Studiul menționa zone precum Șura Mare–Cioclovina–Piatra Roșie, Cheile Crivadiei, complexul carstic Răchifeaua–Tecuri și Dealul Bolii.
Între anii 1950 și 1970, în adâncul peșterii au fost descoperite mărgele din sticlă, chihlimbar, staniu și piese din bronz, datate în perioada 1350–1200 î.Hr. Tezaurul a fost găsit în locuri ascunse, într-o galerie superioară fosilă numită „galeria Altar”.
Un articol publicat în 2018 în „Evenimentul zilei” prezenta rezultatele unor cercetări arheologice și analize chimice care au legat mărgelele de sticlă de la Cioclovina de spațiul mesopotamian. Potrivit studiilor, sticla mesopotamiană a circulat pe distanțe foarte mari, fiind identificată în România, Germania și Danemarca. De aici a apărut și formula „Drumul Sticlei”, folosită pentru a descrie rutele de schimb din Epoca Bronzului dintre sudul mediteranean și nordul Europei.
Același material amintea că tezaurul de la Cioclovina, alcătuit din 7.766 de artefacte, reprezintă una dintre cele mai remarcabile descoperiri din istoria României și a Europei temperate. Piesele au fost interpretate și în legătură cu posibile practici rituale, în care podoabele, caii și elitele ar fi avut un rol important.
Peștera face parte dintr-un sistem carstic amplu. Explorările și lucrările de cartografiere începute în anii 1970 au arătat dimensiunea importantă a complexului Ponorici–Cioclovina cu Apă. Zona carstică din jur cuprinde doline, polii, peșteri, avene și cursuri de apă subterane, toate contribuind la valoarea naturală a parcului.
Guano, proiectul uitat din anii comunismului
Peștera Cioclovina apare și într-un episod mai puțin cunoscut al istoriei recente. În anul 2000, „Transilvania Jurnal” relata despre un proiect început în 1988, prin care conducerea PCR a județului Hunedoara urmărea reluarea exploatării guano-ului din peșteră. Guano-ul, provenit din excremente de lilieci, era considerat un îngrășământ natural bogat în fosfați.
Articolul amintea că guano-ul de la Cioclovina fusese exploatat intens în perioada austro-ungară și în perioada interbelică, fiind scos cu vagoneții de mină și transportat cu funicularul spre gara din localitatea Pui. De acolo, îngrășământul lua drumul unor piețe externe, fiind folosit în agricultură și grădinărit.
În 1988, proiectul prevedea prelucrarea guano-ului pe platforma siderurgică de la Călan și testarea lui pe terenuri agricole din comuna Boșorod. Potrivit mărturiei Claudiei Trifan, fost director economic la Călan, aproximativ cinci tone de guano au fost aduse la combinat, uscate și măcinate, rezultând patru tone de praf folosit experimental pe culturi de cartofi.
Revoluția din 1989 a pus capăt proiectului. Instalațiile, amenajările și planurile de reluare a exploatării au rămas fără continuitate.
În apropiere se află cetatea dacică Piatra Roșie, unul dintre monumentele UNESCO din Munții Orăștiei, iar zona Boșorodului păstrează urme importante ale locuirii și circulației umane din epoci diferite. Mai spre Valea Streiului, Măgura Călanului și Aquae completează același peisaj istoric, prin situri arheologice și vestigii romane sau post-romane.
Peștera Cioclovina rămâne un obiectiv important pentru cercetare, dar și un spațiu care trebuie protejat.