Constantin C. Orghidan, născut la 22 iunie 1874, la București, și decedat la 29 august 1944, în localitatea Ferdinand, astăzi Oțelu Roșu, a fost inginer, industriaș, colecționar și numismat. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 1942, după o carieră desfășurată în domeniul feroviar și în industria metalurgică și minieră. Numele său este legat și de mai multe ctitorii religioase, între care biserica ortodoxă din Călan, sfințită în 1942.
Provenea dintr-o familie de negustori brașoveni stabilită la București. Părinții săi au fost Constantin R. Orghidan și Eufrosina Orghidan. A urmat Școala Națională de Poduri și Șosele din București, unde a studiat între 1892 și 1899, iar după absolvire a intrat în serviciul Căilor Ferate Române.
În cadrul CFR a trecut prin mai multe trepte profesionale, de la posturile de început până la funcții de conducere tehnică. În 1911, pentru activitatea în domeniul feroviar, regele Carol I i-a conferit Ordinul „Coroana României” în grad de Cavaler. După Primul Război Mondial a primit Ordinul „Steaua României” în grad de Ofițer, în 1922, și în grad de Comandor, în 1923.
De la căile ferate la industria metalurgică
După activitatea desfășurată în domeniul feroviar, Constantin Orghidan s-a implicat tot mai mult în dezvoltarea industriei metalurgice și miniere. În 1923 a devenit director general al Uzinelor de Fier și Domeniilor Reșița. În perioada în care s-a aflat în conducerea întreprinderii au continuat investițiile în producția metalurgică, industria constructoare de mașini și exploatările miniere din Banat.
A ocupat ulterior funcții în mai multe organizații și societăți industriale. A fost președinte al Uniunii Industriilor Metalurgice și Miniere din România și, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, s-a aflat la conducerea întreprinderilor Titan-Nădrag-Călan. Documentele societății din 1944 îl consemnează ca președinte al Consiliului de Administrație al Uzinelor Metalurgice Unite „Titan, Nădrag, Călan”.
Activitatea sa nu s-a limitat la conducerea întreprinderilor. A sprijinit școli profesionale și instituții sociale din zonele industriale în care funcționau societățile pe care le conducea. Sunt menționate ajutoare pentru Gimnaziul din Oravița, Liceul Industrial din Reșița, Școala de Ucenici din Anina, școlile primare din Reșița și Bocșa Română, precum și pentru așezăminte destinate ucenicilor și persoanelor vârstnice.
Orghidan a fost implicat și în proiectul editorial „Enciclopedia României”, coordonat de sociologul Dimitrie Gusti. În comitetul de direcție al lucrării a îndeplinit funcția de administrator delegat, iar numele său apare și în comitetul de gestiune. Cele patru volume ale enciclopediei au fost publicate între 1938 și 1943.
Ctitor al bisericii ortodoxe din Călan
Legătura lui Constantin Orghidan cu orașul (pe atunci comună) Călan s-a consolidat prin conducerea societății Titan-Nădrag-Călan, care administra complexul industrial din localitate. În această calitate a sprijinit ridicarea bisericii ortodoxe din oraș și a fost consemnat drept ctitor al lăcașului. Patriarhia Română îl menționează între ctitorii bisericilor din Anina, Ferdinand – actualul Oțelu Roșu – și Călan.
Biserica din Călan a fost sfințită duminică, 13 septembrie 1942. Slujba a fost oficiată de mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, împreună cu episcopul Veniamin Nistor al Caransebeșului și un sobor format din 25 de preoți. Evenimentul a atras numeroși participanți, iar presa bisericească a relatat pe larg ceremonia.
„Foaia Diecezană”, organul oficial al Eparhiei Caransebeșului, consemna că edificiul fusese început cu mai mulți ani înainte și ajunsese în 1942 la finalizarea lucrărilor. După slujba de sfințire, a avut loc o recepție în spațiile Uzinei, puse la dispoziție de directorul Eugen Pucerea.
La ora 14, Constantin Orghidan, prezentat de publicație drept „președintele Societății Titan-Nădrag-Călan” și „ctitor al noului lăcaș”, a oferit o masă participanților în sala de spectacole a Uzinei. La întâlnire au participat reprezentanții clerului, conducerea întreprinderii și invitați din județ. Relatarea a apărut în „Foaia Diecezană”, anul LVII, nr. 38 din 20 septembrie 1942.
Sprijinul acordat Bisericii nu s-a limitat la Călan. În Banat a participat la ridicarea bisericii ortodoxe din Anina și a celei din Ferdinand. La Oțelu Roșu a susținut și construirea casei parohiale. În 1944 a contribuit financiar la tipărirea unei noi ediții a unei cărți de rugăciuni a Arhiepiscopiei Sibiului, fapt menționat de mitropolitul Nicolae Bălan în prefața volumului.
Colecția numismatică și donația către Academia Română
Interesul pentru numismatică s-a dezvoltat în special în perioada interbelică. În testamentul din 1931 era deja menționată o colecție care cuprindea monede grecești, romane, bizantine și medievale transilvănene. În 1933, Constantin Orghidan a devenit membru al Societății Numismatice Române și a colaborat îndeaproape cu Constantin Moisil, conducător al Cabinetului Numismatic al Academiei Române.
Orghidan cumpăra piese de la unele dintre marile case de licitații europene ale epocii, între care Schulman din Amsterdam, Cahn din Basel, Naville din Geneva, Santamaria din Roma, Ciani din Paris, Hess din Frankfurt și Spink & Seade din Londra. În colecție au ajuns și monede provenite din colecții cunoscute, între care cea a familiei Trau din Viena și cea a arheologului britanic Arthur Evans.
Colecția donată Academiei Române cuprindea peste 10.000 de piese, dintre care aproximativ 2.000 erau din aur. Fondul include monede grecești, romane, bizantine și medievale, un ansamblu numeros de monede transilvănene, sigilii bizantine, geme, camee și alte obiecte.
Prin testamentul semnat la 10 iunie 1944, Orghidan a stabilit ca piesele să rămână Academiei Române și a prevăzut constituirea Fondului „Constantin Orghidan”. A cerut publicarea unor cataloage de specialitate, organizarea unei expoziții permanente și continuarea achiziționării de piese pentru dezvoltarea colecției.
În același an, Academia Română l-a ales membru de onoare, calitate pe care evidențele instituției o consemnează pentru anul 1942.
Constantin Orghidan a murit la 29 august 1944, la Ferdinand, actualul oraș Oțelu Roșu, unde se afla în refugiu. Testamentul prevedea ca trupul său să fie depus în cavoul familiei din Cimitirul Bellu din București, dar condițiile provocate de război au împiedicat transportul. A fost înmormântat la Ferdinand, într-un sicriu de zinc realizat de muncitorii de la Uzinele de Fier din Reșița.
Dorința testamentară a fost îndeplinită la 19 septembrie 2023, când osemintele sale au fost aduse de la Oțelu Roșu și reînhumate în locul de veci al familiei din Cimitirul Bellu.
În noiembrie 2024, la împlinirea a 150 de ani de la nașterea sa, Academia Română și Biblioteca Academiei Române au inaugurat expoziția permanentă dedicată colecției „Orghidan” la Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei. Expoziția a pus în aplicare una dintre prevederile formulate de colecționar în testamentul din 1944.