Cunoscută luptătoare împotriva regimului comunist, Ana Gavrilă Ogoranu a fost arestată și anchetată în mai multe rânduri pentru a trăda grupul de rezistență din munții Făgărașului condus de soțul ei, Ion Gavrilă Ogoranu. Într-o scrisoare deschisă înaintată în 2006 ministrului justiției de atunci, Monica Macovei, ea descria modul în care a fost anchetată și torturată de fosta Securitate, scrisoare trimisă ca urmare a refuzului autorităților de a-i recunoaște statutul de luptător în rezistența anticomunistă.
Unul dintre motivele pentru care a fost abuzată fizic în anchetă l-a reprezentat un aparat radio primit de soțul ei de la Petru Gheorgheoni, aparat care, după cum mărturisea chiar ea, era oricum defect. „În 1954 s-a întâmplat un caz care mă putea costa mare nenorocire. Soțul meu ascunsese aparatul de radio a lui Gheorghionii, care de altfel era și defect, într-un fund al podului casei, fără ca eu să știu. Copiii jucându-se l-au găsit, l-au dat jos și cu copiii din vecini, se jucau pe stradă cu el.”
Securitatea a aflat rapid. „Copiii au fost luați de scurt unde l-au găsit, și toată vina a căzut pe mine. Am fost dusă la Securitatea din Orăștie și Deva, anchetată dur, și lovită să spun. A durat mult până s-au convins că într-adevăr eu nu știam nimic despre acel aparat. Am fost anchetată să spun după cine port doliu, și de unde știu că soțul meu e mort. În același timp eram privită în sat cu ură și desconsiderare.”
Nu era prima tragedie din viața ei. Primul soț al Anei Gavrilă Ogoranu, Petru Sabadus, a fost și el luptător împotriva comunismului, ucis în bătaie la închisoarea din Gherla, în 1952.
Petru Gheorgheoni (n. 1914, Nădăștia de Jos – d. 23 octombrie 1993, Canada), fost simpatizan al Mișcării Legionare, a fost condamnat la 20 de ani închisoare în lipsă pentru rebeliune; alți cinci ani i-a executat în Germania, unde s-a refugiat. A murit, la 78 de ani, potrivit presei canadiene din 1993.
A fost și primar al orașului Călan, pe atunci comună , iar din această calitate, deși simpatizase Mișcarea Legionară, s-a opus naționalizării a trei prăvălii evreiești, conform mărturiilor sale.
Despre Gheorgheoni, Ana Gavrilă Ogoranu mărturisea: „Pe telegrafistul Gheorgheionii (sic!) l-am ocrotit în casa părinților mei. În memoriile scrise ale acestuia, după 1990, amintește acest episod. Am contribuit la toate acestea, în condițiile în care și eu și soțul locuiam în casă străină, căci în casa mătușii era instalat comandamentul Armatei Roșii.”
Ana Gavrilă Ogoranu s-a stins din viață în iulie 2006, la vârsta de 85 de ani — la doar două luni după decesul soțului ei.