Procesul desfășurat la Deva în anii ’30, având ca punct de plecare conflictul din consorțiul de la Streisângeorgiu, capătă o semnificație aparte prin identitatea unuia dintre protagoniști: dr. Petru Groza, personalitate care avea să joace un rol major în istoria politică a României.
Consorțiul, cunoscut sub denumirea „Streiana”, funcționa deja în anul 1926, fiind implicat în activități economice locale și în relații comerciale cu diverși creditori. Existența sa este documentată în presa vremii, inclusiv prin anunțuri privind decontarea facturilor prin intermediul băncii „Decebal” din Deva.
Tot în anul 1926, Traian Iarca, care ocupa funcția de administrator al consorțiului, încetează această calitate la 1 iunie. Documentele consemnează explicit că, după această dată, actele și comenzile realizate de el nu mai angajau consorțiul, semn al unei rupturi clare între asociați.
Consorțiul îi avea ca membri pe dr. Petru Groza, avocat și om politic, dr. Nicolae Moțiu, medic și fost director de spital, și Traian Iarca, medic veterinar județean. .
Dr. Petru Groza (1884–1958) era deja o personalitate importantă în spațiul transilvănean. Format ca jurist, implicat în politică încă din primele decenii ale secolului al XX-lea, avea să devină, după 1945, prim-ministru al României. Dr. Nicolae Moțiu, partenerul său în consorțiu, aparținea elitei medicale locale, fiind director de spital. Traian Iarca, la rândul său, ocupa o funcție importantă în administrația județeană ca medic veterinar.
După 6 ani de tensiuni, conflictul a fost tranșat în justiție. Tribunalul Hunedoara, secția a II-a, a analizat contribuțiile financiare și raporturile dintre părți, stabilind că Traian Iarca avea dreptul la recuperarea capitalului investit.
Prin sentința pronunțată, dr. Petru Groza și dr. Nicolae Moțiu au fost obligați să plătească suma de 136.000 lei către Traian Iarca, reprezentând aportul acestuia în consorțiu, precum și 20.000 lei cheltuieli de judecată.