Ajtay Aladár s-a născut la 13 septembrie 1868, în Chitid, astăzi sat al comunei Boșorod, județul Hunedoara. A urmat liceul la Orăștie, apoi studiile de drept la Cluj, pe care le-a încheiat în 1891.
În 1895 a fost admis în baroul din Târgu Mureș, iar în același an și-a deschis cabinet de avocatură la Hațeg. A fost ofițer în rezervă, proprietar de pământ în comitatul Hunedoara și membru al administrației comitatului Hunedoara.
Cariera sa publică s-a legat de circumscripția Hațeg. În martie 1910, ziarul Tribuna din Arad îl menționa printre candidații la alegerile parlamentare, notând că „la Hațeg candidează Ajtay Aladár”. Publicația preciza că acesta candida în afara partidelor, dar aprecia că, probabil, urma să intre ulterior în partidul guvernamental.
Numele său apare însă în presă și înainte de acest moment. În 1908, ziarul Lupta din Budapesta relata o ședință a congregației comitatului Hunedoara, în care reprezentanții românilor au susținut introducerea votului universal. Avocatul Aurel Muntean din Orăștie a propus ca adunarea comitatului să trimită guvernului o adresă împotriva votului plural și în favoarea sufragiului universal, secret, după comune. Ajtay Aladár a vorbit împotriva propunerii.
Relatarea din Lupta are un ton critic. Ziarul îl numea „faimosul deputat al cercului Hațeg” și susținea că a fost ales cu voturi românești, dar se opunea unei reforme electorale cerute de reprezentanții românilor.
În 1911, Ajtay Aladár apare din nou în presa vremii, de această dată în Pesti Napló, într-o relatare despre o ședință tensionată a comitatului Hunedoara. Ziarul îl prezenta ca fost deputat și consemna intervenția sa în disputa provocată de suspendarea lui Pogány Béla. Ajtay a susținut că dreptul de suspendare aparținea în primul rând adunării comitatului și a afirmat că Pogány era urmărit pentru că nu făcea politică guvernamentală.
În aceeași ședință, Ajtay a cerut vot secret, susținând că votul nominal ar permite exercitarea de presiuni asupra corpului funcționăresc. Mai târziu, numele său apare alături de cele ale lui Vlad Aurél și Viktor Bontescu într-o propunere privind sesizarea Camerei Deputaților împotriva főispánului Mara László, acuzat de încălcări ale legii în activitatea administrației comitatului.
După 1918, lumea politică în care activase s-a schimbat radical. Marea Unire, reforma agrară și noua administrație românească au modificat statutul vechilor elite comitatense.