Boșorod este una dintre comunele hunedorene cu o încărcătură istorică aparte. Pe teritoriul său se află monumente incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, iar localitatea a dat și câteva personalități importante ale culturii românești din Transilvania. Printre acestea se numără frații Ioan și Toma Popovici, legați de școala românească, de publicistica începutului de secol XX și de viața culturală a românilor ardeleni.
Ioan Popovici s-a născut la 20 decembrie 1861 / 1 ianuarie 1862, în Boșorod, județul Hunedoara, într-o familie de preoți. A urmat școala primară în comuna natală și la Hațeg, între anii 1870 și 1872. În 1872 a fost mutat la Școala Maghiară din Orăștie, unde a urmat și cursurile gimnaziale. Ulterior a absolvit Liceul Românesc din Brașov, în 1882, iar între 1882 și 1885 a studiat la Institutul Teologic din Sibiu.
După încheierea studiilor, Ioan Popovici a funcționat ca învățător la Școala Confesională din Sebeș, județul Alba, în anii 1885–1886. Din 1886 a fost învățător la Săliște, apoi la Școala de Fete a Reuniunii Femeilor Române din Sibiu, unde a ocupat și funcția de director între 1888 și 1891.
În 1891 a promovat, la Budapesta, examenul de calificare pentru școlile civile. Calificarea i-a permis ca, de la 1 septembrie 1891, să funcționeze ca profesor ordinar provizoriu la Școala Asociațiunii. Ulterior a devenit învățător definitiv, activând până în anul 1901. Din cauza sănătății precare, la sfârșitul anului școlar 1900–1901 s-a retras de la catedră. A fost numit apoi preot în satul Gelmar, iar mai târziu a fost promovat protopop al Geoagiului.
Ioan Popovici a publicat numeroase lucrări și manuale școlare. A colaborat la „Enciclopedia Română” coordonată de Corneliu Diaconovici și a semnat texte în presa românească a epocii. În „Telegraful Român” de la Sibiu a publicat „Povestea lui Petru”, în 1885, text reprodus ulterior în broșurile „Bibliotecii Poporale” din Bucovina. A mai publicat studii pedagogice, dări de seamă și lucrări destinate învățământului.
Printre volumele sale se numără „Poziția istoriei în planul de învățământ și metodele ei”, apărut la Sibiu în 1892, „Elemente de Constituția patriei”, publicat în 1894, „Geografia pentru școlile civile. Istoria universală”, apărut în 1899, „Geografia pentru școlile civile și superioare de fete”, publicat în același an, precum și „Carte de cetire și gramatica maghiară pentru școlile poporale cu limba de predare română”.
Ioan Popovici a murit la 25 septembrie / 9 octombrie 1919.
Fratele său, Toma Popovici, a fost de asemenea legat de viața culturală și școlară a românilor ardeleni. A colaborat cu „Telegraful Român”, publicație apărută la Sibiu începând din 3 ianuarie 1853, și a fost activ în viața culturală din Țara Hațegului. De profesie învățător, Toma Popovici este cunoscut și pentru faptul că a publicat prima metodică de predare a muzicii în școlile primare.
Toma Popovici nu a avut copii, însă a crescut cinci nepoți. Printre aceștia s-a numărat avocatul Ieronim Atirescu, fost membru al Partidului Național Țărănesc și prefect al județului Hunedoara în prima jumătate a secolului XX. Ieronim Atirescu a murit în ianuarie 1944.