Gheorghe Culenco s-a născut pe 13 aprilie 1934 la Chișinău și a murit pe 7 octombrie 2000 în Călan. A fost fotbalist, furnalist și poet. A scris versuri pe care nu le-a publicat în timpul vieții.
A urmat Școala Profesională Siderurgică din Reșița, pe care a absolvit-o în 1950 cu specializarea în modelărie, apoi, în 1954, Școala Medie Tehnică Siderurgică din Hunedoara, unde a obținut diploma de tehnician în specialitatea furnale cu calificativul „foarte bine”. S-a angajat la Combinatul „Victoria” din Călan, oraș în care avea să rămână până la sfârșitul vieții. A lucrat ca furnalist și, în 1971, la aproape patruzeci de ani, a urmat prin corespondență un curs de informare documentară științifică și tehnică, participând la cinci seminarii pe parcursul a un an și jumătate.
Fotbalul a intrat în viața lui odată cu armata. Înrolat în 1955 la o unitate din București, a fost transferat ulterior la Tecuci, apoi la Hunedoara, jucând pe rând la „Armata” Tecuci, „Energia” Hunedoara și „Constructorul” Hunedoara. Din 1958 s-a transferat la „Victoria” Călan, unde a jucat până la retragerea din activitate. Echipa era una de provincie, formată în mare parte din muncitori ai combinatului, și evolua în ligile inferioare ale fotbalului românesc. Cu toate acestea, în sezonul 1965–1966 al Cupei României, „Victoria” Călan a avansat până în șaisprezecimile de finală, unde a întâlnit „Steaua” București. Culenco a jucat acel meci în calitate de căpitan de echipă.
Pe 7 septembrie 1959 s-a căsătorit în Călan cu Brădean Stela, alături de care a avut trei copii: Simona, Ileana Iulia și Adrian Gabriel.
În paralel cu munca și fotbalul, Culenco a scris versuri. Nu există indicii că ar fi încercat să le publice sau să le arate unui cerc mai larg; par să fi rămas în manuscris, destinate unor persoane apropiate sau scrise pur și simplu pentru el. Temele sunt ale liricii intime clasice: iubirea în toate formele ei, de la entuziasmul primelor întâlniri până la despărțire, așteptare și amintire. Unele poeme poartă în titlu nume de femei: Lenuța, Jeni, Silvia, Betty, ceea ce sugerează că au fost scrise cu un destinatar precis în minte. Altele sunt mai generale, cu imagini din natură, anotimpuri, nopți cu lună, frunze căzute.
Versurile au apărut postum în volumul Așa te țin eu minte, publicat de Editura Stef din Iași.
Gheorghe Culenco a murit pe 7 octombrie 2000, în Călan.