Călanul nu este un oraș mare. Cu toate acestea, în decursul secolului XX, prin cabinetele și sălile sale de operație au trecut medici a căror activitate a depășit cu mult granițele unui orășel industrial din județul Hunedoara.
Printre primele nume care merită amintite se află Emil Rațiu, medic principal la Uzina „Victoria” din Călan, în anii de dinainte de 1950. Strănepot al memorandistului Ioan Rațiu și frate cu Anton Rațiu, era un om cunoscut și respectat de muncitorii uzinei, lucru care, la scurt timp după instalarea regimului comunist, avea să complice planurile jandarmilor trimiși să-l aresteze. Ca să evite o confruntare directă, l-au chemat pretextând un caz medical urgent la post. A venit cu trusa în mână și a plecat în cătușe, spre Deva.
Vestea s-a răspândit rapid. Muncitorii uzinei au abandonat lucrul și au pornit pe jos spre Deva, numai ca să afle că Emil Rațiu a fost deja transferat la Caracal. O delegație s-a îndreptat atunci spre comuna Nădăștia, la locuința lui Romulus Zăroni, ministrul agriculturii, cerându-i să intervină pe lângă Petru Groza. Intervenția a funcționat, iar medicul a fost eliberat.
Oameni care au tratat și oameni care și-au amintit
O altă figură care a rămas în memoria orașului este Nagy Jenő, originar din Petrila, dar care a activat la Călan, unde este și îngropat. Nu a lăsat în urma sa declarații publice sau distincții oficiale, dar a rămas prezent în amintirile celor pe care i-a ajutat discret. Dirijorul Ludovic Bács povestea că, pe vremea când era student la Conservatorul din Cluj, a primit prin poștă o sumă de bani pe care nu știa cui să o atribuie. Abia la o întâlnire cu scriitorul Ion D. Sârbu a aflat că și acesta a primit sprijin similar, în mai multe rânduri. Concluzia la care au ajuns amândoi: banii veneau de la doctorul Nagy, care obișnuia să ajute familiile sărace și tinerii cu posibilități materiale limitate.
Nagy Jenő a lucrat o perioadă ca medic voluntar la Spitalul Albert Schweitzer din Lambaréné, Gabon, specializat în boli contagioase precum tifosul exantematic și ciuma. La întoarcerea în țară a activat la Rókus Kórház din Budapesta, după care s-a stabilit în Călan.
În aceeași perioadă au profesat în oraș și alți medici ale căror nume s-au păstrat în documente și amintiri: Schaum Iosif, absolvent al Facultății de Medicină din Cluj în 1923–1924, medic al circuitului Crișeni, și Furdui Ion, doctor în medicină și chirurgie, angajat la infirmeria Călan din 1948. Constantin Isac a sosit la Spitalul Călan în 1960, după o perioadă la spitalul regional din Deva, și a rămas până la pensie. Numărul operațiilor efectuate se estimează la aproximativ 30.000, la care se adaugă intervențiile permanente în cazurile de accidente de muncă din combinatul siderurgic. Când a ieșit la pensie, secția de chirurgie a spitalului a fost desființată.
Ultimele decenii ale secolului au adus și alte profiluri. Lidia Dobrei, născută în 1954 în Roșia Nouă, județul Arad, a activat ca medic primar radiolog la Centrul de Sănătate din Călan, după stagii de specializare în SUA și Germania, conducând totodată Asociația Umanitară „Monyque și Evelynne” și filiala locală a Crucii Roșii. Teodor Caba a fost membru al societăților de acupunctură din Paris și Japonia și membru de onoare al IPJ Cambridge, care l-a desemnat om de știință al anului 1987.
Cel mai longeviv traseu academic dintre toți, deși el nu a profesat aici, îi aparține lui Carol Stanciu, născut în 1938 în satul Nădăștia de Jos, aparținând UAT Călan. A absolvit medicina la Iași în 1963 și a urcat toate treptele carierei universitare la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa”: de la preparator la rector, funcție pe care a deținut-o între 1992 și 2004. Este membru de onoare al Academiei Române.
Spitalul din Călan a funcționat până în primăvara lui 2011, când a fost inclus în lista celor 67 de unități medicale închise prin decizia Guvernului condus de Emil Boc.