Negru Vodă este unul dintre personajele enigmatice legate de începuturile Țării Românești. În vechile cronici apare ca un voievod venit de peste Carpați, din Făgăraș, care ar fi coborât spre Câmpulung și Curtea de Argeș, punând bazele unei noi stăpâniri la sud de munți. În folclorul din Muscel și Argeș, povestea a devenit mult mai bogată: Negru Vodă luptă cu tătarii, călărește un cal înaripat, se ascunde în munți și lasă în urma lui cetăți, biserici, peșteri și locuri al căror nume îi păstrează amintirea.
Cea mai cunoscută relatare despre descălecat apare în Letopisețul Cantacuzinesc, redactat la câteva secole după perioada în care ar fi trăit voievodul. Cronica îl numește „Radul Negrul voievod” și îl prezintă drept un conducător al Amlașului și Făgărașului. În anul 1290, Radu Negru ar fi plecat împreună cu familia și cu numeroși oameni, între care români, catolici și sași, coborând pe valea Dâmboviței.
Prima oprire ar fi fost la Câmpulung. Cronica îi atribuie ridicarea orașului și a unei biserici, după care voievodul ar fi mers la Argeș, unde și-ar fi stabilit scaunul domnesc. Oamenii veniți împreună cu el s-ar fi răspândit apoi spre Dunăre, Olt, Brăila și alte ținuturi de la sud de Carpați. Povestea a intrat în istoriografie sub numele de „descălecatul lui Negru Vodă”.
Descălecatul și luptele cu tătarii
Povestirile culese în Muscel au transformat figura voievodului într-un erou care luptă pentru alungarea tătarilor. Constantin Rădulescu-Codin a înregistrat la începutul secolului al XX-lea mai multe asemenea versiuni, păstrate până atunci prin transmitere orală.
Într-o poveste din Corbii-Muscelului, Negru Vodă ajunge pentru prima dată în țară la Câmpulung, unde ridică o mănăstire și o înconjoară cu ziduri. Mai târziu își alege drept loc de refugiu Cetățuia, de unde pornește împotriva tătarilor. După una dintre victorii, voievodul ar fi ridicat drept mulțumire o biserică de piatră în locul numit „La Sghiab”, în apropierea actualei comune Cetățeni.
Alte versiuni povestesc că luptele au durat mult, iar Negru Vodă nu reușea să-și învingă adversarii. Voievodul ar fi trecut atunci dincolo de munți și ar fi ajuns la curtea unui crai, unde a primit sarcina de a păzi o herghelie. Drept răsplată, Negru Vodă a cerut un mânz alb și păros, care părea lipsit de valoare.
Mânzul ascundea însă sub păr aripi și avea puteri neobișnuite. Ovidiu Bârlea consemnează episodul în Mica enciclopedie a poveștilor românești: Negru Vodă primește calul, se întoarce la sud de Carpați și îl folosește în luptele cu tătarii. Calul putea zbura, iar voievodul se ridica deasupra dușmanilor pentru a le urmări mișcările și pentru a-și conduce oamenii.
Povestea mai spune că oamenii lui Negru Vodă își puneau potcoavele cailor invers, astfel încât urmele să-i inducă în eroare pe urmăritori. Tătarii au observat într-un târziu înșelătoria și s-au apropiat din nou de voievod. În dreptul unui loc numit mai târziu Săritoarea lui Negru Vodă, calul năzdrăvan l-ar fi purtat peste primejdie și apoi s-ar fi înălțat în aer.
În aceeași lume a povestirilor populare, Negru Vodă nu era singur. Voievodul ar fi cerut eliberarea unor viteji aflați în temnițele craiului și i-ar fi luat cu el în lupta împotriva tătarilor. După victorie, oamenii s-ar fi așezat în țară, întemeind gospodării și sate. Motivul apropie povestea istorică de basm, unde conducătorul este ajutat de un cal năzdrăvan și de o ceată de viteji.
Cetățuia, Râul Doamnei și locurile lui Negru Vodă
Numele voievodului s-a legat în Muscel și Argeș de numeroase locuri. Printre ele se află Cetățuia lui Negru Vodă, ridicată pe o stâncă deasupra Dâmboviței, în apropiere de Cetățeni. Povestirile locale îi atribuiau aici un palat cu mai multe încăperi, unele săpate în pământ, precum și locuri unde ar fi existat cuptoare folosite de oamenii săi.
În jurul Cetățuiei au apărut și povești despre o peșteră în care Negru Vodă s-ar fi refugiat în timpul invaziilor. Alte formațiuni din stâncă au fost interpretate drept urmele pașilor voievodului și ale familiei sale. Denumiri precum Peștera lui Negru Vodă, Săritoarea lui Negru Vodă sau Colții Doamnei au păstrat legătura dintre peisaj și personajul legendar.
O altă povestire explică numele Râului Doamnei. În versiunea culeasă de Rădulescu-Codin la Corbii-Muscelului, soția voievodului ar fi ajuns lângă apă și ar fi intrat în râu să se scalde. Curentul a luat-o și femeia s-a înecat. De atunci, apa ar fi primit numele Râul Doamnei, iar o stâncă din apropiere a devenit cunoscută drept Piatra Doamnei.
În aceeași zonă se vorbea despre Poiana Războiului. Povestea spune că, pe vremea lui Negru Vodă, românii și ungurii s-ar fi luptat acolo timp de mai multe zile. Românii ar fi câștigat confruntarea, iar locul unde s-a dat bătălia ar fi primit numele păstrat de oamenii din zonă. Nu există o dovadă istorică pentru lupta descrisă în povestire, episodul având rolul de a explica originea toponimului.
Culegerile de folclor consemnează și alte locuri puse sub numele voievodului: casele lui Negru Vodă, schitul lui Negru Vodă, peștera de la cetate, vechi drumuri, stânci și ruine. Tony Brill a grupat asemenea povestiri în Tipologia legendei populare românești, unde Negru Vodă apare printre personajele istorice în jurul cărora s-a format un ciclu amplu de legende.
Cine a fost Negru Vodă
Identitatea personajului rămâne nesigură. Letopisețul Cantacuzinesc a fost redactat mult după presupusul descălecat din 1290, iar documentele contemporane începutului de secol XIV nu atestă în mod sigur un domnitor numit Radu Negru care să fi întemeiat Țara Românească în împrejurările descrise de cronică.
Numele „Radu Negru voievod” apare în documente și pomelnice târzii legate de Câmpulung. O întărire din vremea lui Gavriil Movilă, din 1618, pomenește numele voievodului, iar un vechi pomelnic al mănăstirii din Câmpulung îi amintea pe „Radul voevod Negrul” și pe „Anna doamna”. Mărturiile arată că, până la începutul secolului al XVII-lea, imaginea lui Radu Negru era deja bine înrădăcinată în memoria locală.
Câmpulungul exista cu certitudine în jurul anului 1300. Piatra funerară a comitelui Laurențiu de Longo Campo, mort în acel an, reprezintă una dintre cele mai vechi mărturii epigrafice păstrate despre oraș. Prezența unei comunități săsești în Câmpulung este, de asemenea, documentată pentru perioada medievală timpurie.
Basarab I este primul conducător al Țării Românești bine atestat în izvoarele apropiate epocii. De-a lungul timpului, Negru Vodă a fost identificat de diferiți istorici cu Basarab I, cu tatăl lui Basarab, Thocomerius, sau cu un conducător anterior din zona Făgărașului și Muscelului. Niciuna dintre identificări nu a rezolvat definitiv problema.
Personajul păstrat în povestirile populare a depășit însă cu mult imaginea unui posibil voievod medieval. În Muscel, Negru Vodă a devenit întemeietor de așezări și biserici, luptător împotriva tătarilor și erou capabil să străbată munții pe un cal înaripat, iar numeroase stânci, peșteri și ruine au primit explicații legate de trecerea lui prin acele locuri.