„Volga neagră” a fost una dintre cele mai răspândite legende urbane din Polonia și din alte zone ale Europei de Est în anii 1960–1980. Povestea vorbea despre un automobil sovietic de culoare neagră care apărea pe străzi și răpea copii. În funcție de versiune, victimelor li se lua sângele sau organele, iar presupuşii răpitori erau prezentați drept străini, clerici ori personaje misterioase. Folcloristul polonez Dionizjusz Czubala a documentat numeroase variante ale legendei în Polonia și Rusia.
Copiii răpiți cu o Volga neagră
Legenda a cunoscut o răspândire deosebită în Polonia în anii 1970 și a continuat să circule la începutul deceniului următor. Czubala scria în 1991 că povestea era atât de cunoscută încât aproape fiecare polonez întâlnit în timpul cercetărilor sale a auzit despre automobilul negru. Teama era prezentă mai ales în amintirile copiilor, părinților și profesorilor.
Într-o variantă înregistrată în 1977, un copil ar fi fost luat de lângă un castel de persoane care călătoreau cu o Volga, iar trupul ar fi fost găsit ulterior fără sânge. O altă relatare, consemnată în 1978, vorbea despre un preot și o călugăriță care ar fi atras un copil în automobil. Într-o altă versiune se spunea că sângele copiilor era transportat în anvelope albe. Toate apar în cercetarea lui Czubala ca variante ale aceleiași legende, nu ca răpiri demonstrate.
Scopul presupuselor răpiri se schimba odată cu povestitorul. Unele versiuni vorbeau despre sânge destinat tratării bolnavilor din Occident, altele despre rinichi sau alte organe. Au circulat și relatări potrivit cărora sângele era trimis în Turcia, Iran sau unor persoane bogate din țările arabe.
Radio Polonia descria în 2012 „Volga neagră” drept una dintre cele mai cunoscute legende urbane poloneze și consemna variante în care în automobil se aflau călugărițe, preoți, sataniști sau chiar vampiri.
Automobilul Volga avea în epocă o imagine diferită de cea a unei mașini obișnuite. Era un vehicul mare și relativ prestigios, asociat în spațiul sovietic și în alte state socialiste cu oficiali și instituții. Cercetătoarele Anna Kirziuk și Alexandra Arkhipova disting mai multe versiuni ale poveștii sovietice și est-europene: de la mașina care lua persoane fără explicație până la versiunea răspândită în Polonia în care copiii erau răpiți pentru sânge.
Povești asemănătoare au circulat ulterior cu alte vehicule. În Cehoslovacia, motivul copilului răpit a fost asociat cu o „ambulanță neagră”, iar în România comunistă o variantă foarte apropiată vorbea despre „Dacii negre”.