Castelul Bran este cunoscut internațional drept „Castelul lui Dracula”, deși Bram Stoker nu l-a menționat în romanul „Dracula”, publicat în 1897, iar Vlad Țepeș nu l-a avut ca reședință. Legătura dintre Bran, domnitorul muntean și personajul literar s-a format în secolul al XX-lea, prin literatură, cinematografie și turism.
Cum a apărut Dracula lui Bram Stoker
Bram Stoker nu a vizitat România. Pentru roman, scriitorul irlandez s-a documentat din cărți, hărți și relatări despre Europa Centrală și de Est, iar imaginea Transilvaniei a fost construită din lecturi.
În 1890, în timpul unei șederi la Whitby, în Anglia, Stoker a consultat volumul „An Account of the Principalities of Wallachia and Moldavia”, publicat de William Wilkinson în 1820. Din carte a preluat numele „Dracula” și explicația lui Wilkinson potrivit căreia termenul ar însemna „diavol” în limba română.
Notițele păstrate ale scriitorului arată că numele Dracula a fost introdus după ce o parte importantă a intrigii era deja conturată. Personajul a purtat inițial un alt nume.
Stoker a inclus în roman și referiri la un voievod care a luptat împotriva otomanilor, însă informațiile folosite despre Vlad Țepeș au fost puține. Imaginea potrivit căreia domnitorul muntean ar fi reprezentat modelul direct și detaliat al contelui Dracula s-a consolidat mai târziu.
În roman, Jonathan Harker ajunge la Bistrița și pornește apoi spre Pasul Borgo, asociat astăzi cu Pasul Tihuța. Reședința contelui este plasată într-o zonă montană izolată din nord-estul Transilvaniei, la mare distanță de Bran.
Stoker descrie un castel aflat pe marginea unei prăpăstii, înconjurat de munți și păduri. Nu există dovezi că scriitorul ar fi cunoscut Castelul Bran sau că fortificația i-ar fi servit drept model.
Branul a fost asociat ulterior cu reședința fictivă datorită aspectului medieval și poziției pe stâncă. Turnurile, zidurile și peisajul montan corespundeau imaginii pe care publicul occidental a ajuns să o lege de castelul contelui Dracula.
Cum s-a format asocierea dintre Dracula și Bran
Romanul lui Bram Stoker a făcut cunoscut numele Dracula, iar adaptările cinematografice din secolul al XX-lea au transformat personajul într-unul dintre cei mai cunoscuți vampiri din cultura populară. Filmele au întărit și asocierea dintre Dracula și Transilvania.
Un moment important a fost publicarea, în 1972, a volumului „In Search of Dracula”, de Raymond T. McNally și Radu Florescu. Cartea a popularizat în rândul publicului occidental legătura dintre contele Dracula și Vlad Țepeș și a îndreptat atenția spre locurile din România asociate domnitorului.
În anii 1970 au apărut circuite turistice dedicate lui Dracula, în care Branul era inclus alături de Brașov, Sighișoara și alte locuri legate de Vlad Țepeș sau de imaginea Transilvaniei răspândită prin roman și filme.
Cercetătorul Duncan Light, care a studiat dezvoltarea turismului în România, arată că autoritățile comuniste au privit cu reținere promovarea țării prin vampiri și supranatural.
După 1989, asocierea dintre Bran și Dracula s-a extins rapid prin agențiile de turism, presa internațională, suveniruri și cultura populară. Denumirea „Dracula’s Castle” a devenit una dintre formulele prin care castelul este cunoscut în afara României.
Ce legătură a avut Vlad Țepeș cu Branul
Vlad Țepeș nu a fost proprietarul Castelului Bran și nu există dovezi că fortificația ar fi fost una dintre reședințele sale. Legătura dintre domnitor și Bran este mai degrabă una geografică și politică, legată de relațiile dintre Țara Românească și Brașov în secolul al XV-lea.
Castelul de piatră a fost ridicat după privilegiul acordat brașovenilor de regele Ludovic I de Anjou la 19 noiembrie 1377. Cetatea se afla într-un punct strategic, pe drumul care lega Brașovul de Țara Românească prin culoarul Bran–Rucăr. Pe aici circulau negustori, călători și trupe, iar în zonă funcționa și un punct vamal important pentru comerțul dintre cele două regiuni.
Vlad Țepeș a avut relații tensionate cu Brașovul și cu sașii transilvăneni, mai ales din cauza sprijinului acordat unor pretendenți la tronul Țării Românești și a disputelor comerciale. În 1459, conflictul s-a agravat, iar domnitorul a desfășurat acțiuni militare împotriva unor așezări săsești din apropierea Brașovului. Zona Branului se afla pe una dintre principalele căi de trecere dintre teritoriile controlate de Vlad Țepeș și sudul Transilvaniei.
În 1920, orașul Brașov a oferit Castelul Bran Reginei Maria a României, în semn de recunoștință pentru contribuția sa la realizarea României Mari. Regina a transformat vechea fortificație într-o reședință regală, iar arhitectul Karel Liman a coordonat lucrări ample de restaurare și amenajare, care au adaptat interiorul pentru folosirea sa ca locuință.