După instaurarea regimului comunist, administrația locală din România a fost supusă unui proces rapid de uniformizare ideologică. Printre măsurile impuse s-a numărat și obligativitatea afișării în instituțiile publice a portretelor liderilor politici și ale demnitarilor regimului.
Un document datat 23 martie 1948, provenit din comuna Crișeni, oferă o imagine concretă asupra modului în care astfel de dispoziții erau aplicate la nivel local. În adresarea către Pretura Hunedoara, reprezentanții primăriei raportau că au fost înrămate „toate tablourile demnitarilor”, cu excepția celui al ministrului Afacerilor Interne, Teohari Georgescu, pentru care se solicita realizarea unui exemplar.
Formula oficială și tonul documentului reflectă caracterul administrativ rigid al perioadei, dar și presiunea conformării rapide la noile directive. Comuna Crișeni, menționată în document, face astăzi parte din orașul Călan, fiind integrată ca zonă urbană.
Portretele oficiale nu reprezentau doar elemente decorative, ci instrumente de legitimare și propagandă, menite să reafirme constant prezența și controlul puterii centrale în teritoriu.