Descoperit în toamna anului 1967, în zona „După Vii” din Călanul Mic, tezaurul monetar medieval rămâne una dintre cele mai importante mărturii privind economia și circulația banilor în Transilvania secolelor XVI–XVII. Descoperirea s-a produs întâmplător, în urma lucrărilor agricole, într-un perimetru cunoscut pentru vestigii istorice.
Monedele au fost depuse într-un recipient ceramic de dimensiuni reduse, din pastă fină, și protejate într-o pungă de pânză. Vasul, păstrat doar fragmentar, indică o practică frecventă în epocă: ascunderea economiilor în condiții de insecuritate. Tezaurul este păstrat astăzi în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva.
Depozitul cuprinde 251 de monede, emise pe o perioadă de peste un secol și jumătate, provenind din numeroase spații europene. Predomină moneda poloneză, care reflectă rolul important al acestor emisiuni în economia regională, în contextul unei producții locale limitate de argint. Alături de acestea apar piese din aria austriacă și din centre monetare nordice și vest-europene, semn al unor legături comerciale extinse.
Diversitatea monedelor indică o integrare a Transilvaniei în circuite economice largi, care includeau spațiul baltic, german și neerlandez. Prezența unor emisiuni realizate în orașe precum Danzig, Riga sau Elbing confirmă intensitatea schimburilor comerciale din epocă și mobilitatea monetară.
Analiza cronologică a pieselor sugerează că tezaurul a fost ascuns spre sfârșitul secolului al XVII-lea, într-un context marcat de instabilitate politică și militară. Evenimentele asociate prezenței trupelor imperiale în Transilvania au generat nesiguranță, determinând populația să își protejeze bunurile prin îngropare.
Valoarea estimată a tezaurului, raportată la cursurile vremii, indică economii moderate, ceea ce sugerează apartenența proprietarului la o categorie socială obișnuită, probabil implicată în activități comerciale sau meșteșugărești.